Evenimentul Zilei > Istoria secreta > România, menționată de trei ori în Protocolul ”Soluției Finale”. 80 de ani de la Conferința de la Wannsee. Istoria secretă
România, menționată de trei ori în Protocolul ”Soluției Finale”. 80 de ani de la Conferința de la Wannsee. Istoria secretă

România, menționată de trei ori în Protocolul ”Soluției Finale”. 80 de ani de la Conferința de la Wannsee. Istoria secretă

Pe 20 ianuarie s-au împlinit 80 de ani de la Conferința din suburbia berlineză Wannsee. A fost momentul în care funcționari de rangul al doilea sau al treilea din ierarhia Germaniei naziste au elaborat detaliile tehnice ale ”Soluției finale pentru problema evreiască”. Pogromurile, evacuările care făcuseră deja aproximativ 1 milion de victime deveneau, după discuțiile de la Wannsee, o politică de stat și, cum Germania își întinsese influența în mari zone din Europa, era un mecanism cinic de exterminare a evreilor de pe întregul continent.

Evident, conferința din 20 ianuarie 1942 nu a însemnat momentul deciziei masacrelor pe care le numim Holocaust, dar a fost momentul în care exterminarea evreilor a devenit o ”industrie”, o activitate planificată până în cele mai mici amănunte.

Protocolul încheiat la Wannsee de reprezentanții tuturor segmentelor administrației germane, militare și civile, este un document de câteva pagini în care se propun soluții, de la evacuare, lagăre de muncă și exterminare.

În aceste pagini, România, care la acea dată era aliata Germaniei în războiul împotriva URSS este menționată de trei ori.

Prima oară este amintită într-o enumerare a țărilor în care erau identificate comunități evreiești. ”România, inclusiv Basarabia – 342.000” de evrei. La atâta era estimată de germani comunitatea din România, Basarabia era inclusă pentru că, după vara lui 1941, armatele germane și române o eliberaseră de sub ocupația sovietică. Totalul evreilor care urmau să fie eliminați din Europa erau estimați de participanții la discuții la 11 milioane!

Mai jos se spune: ”Cifrele evreilor în deferitele țări enumerate aici aparțin, totuși, celor care sunt de credință evreiască ( Glaubensjuden) iar definirea evreilor din punctul de vedere al rasei are lipsuri. Date fiind atitudinile și concepțiile dominante, în particular în Ungaria și România, abordarea problemei în fiecare țară va întâmpina anumite difilcutăți. De exemplu, un evreu din România poate cumpăra cu bani, chiar și în aceste vremuri, documentele necesare care să ateste că este de naționalitate străină.”

Potrivit Protocolului, Germania își propunea să supravegheze aplicarea ”soluției finale”. Participanții la discuții evaluau cum avea să fie în fiecare țară: ”În Slovacia și Croația, situația nu mai este dificilă, problemele esențiale fiind deja rezolvate. De asemenea, guvernul român a numit un ministru plenipotențial al afacerilor evreilor. Pentru a încheia chestiunea în Ungaria trebuie să impunem guvernului ungar un consilier pentru problema evreilor.”

Deciziile din 20 ianuarie 1942 aveau să devină politici de stat începând cu luna februarie.