Parlamentul a respins cu un scor zdrobitor cererea DNA de începere a urmăririi penale împotriva lui Victor Ponta. Divizia Presă a Binomului SRI-DNA s-a năpustit asupra Parlamentului cu deja obositele clișee de Scut al corupților sau cu mai ceva proaspătul clișeu, lansat de Șeful de Rețea Dan Tapalagă, Parlamentul Borfașilor. Fătucele și guguștiuticii din presa încredințată că Vasile Blaga va veni cu sacoșa de bani negri, să-i asigure supraviețuirea, au luat în gură Diviziei și le-au dus mai departe.

Pentru a înțelege ce-a făcut Parlamentul, se cuvine a reaminti că solicitarea DNA făcea parte din lovitura de stat pusă la cale de Rața mecanică de la Cotroceni. Parlamentul trebuia să admită urmărirea penală a lui Victor Ponta. Potrivit Legii, Rața mecanică ieșea în Dealul Cotrocenilor și măcănea suspendarea premierului. După care, la guvernare venea Gașca lui Vasile Blaga, cu burta suptă de flămînzirea din Opoziție.

Parlamentul n-a făcut scut în jurul lui Victor Ponta.

Parlamentul a contracarat unul dintre pașii loviturii de stat prin care se vrea schimbarea unui Guvern nu prin alegeri libere și corecte, ci prin abuzul unei instituții represive: DNA.

Cu toate acestea Criza politică nu s-a stins.

După votul Parlamentului, Rața mecanică a reiterat cererea ca Victor Ponta să demisioneze:

”În continuare consider că soluția pentru ieșirea din actuala situație este demisia domnului Victor Ponta din funcția de prim-ministru",

Criza politică, pentru că de o criză politică e vorba, a fost declanșată nu de DNA, ci de Klaus Iohannis.

Reamintesc.

La scurt timp de la știrea privind convocarea la DNA a premierului în exercițiu, Klaus Iohannis a ieșit în spațiu public pentru a măcăni următoarele:

„Astăzi, DNA a comunicat public că premierul e învinuit de fapte penale.

După părerea mea, este o situație imposibilă pentru România ca premierul să fie învinuit de fapte penale.

Pe de altă parte, pentru România, cel mai rău lucru care s-ar putea întîmpla acum e o criză politică.

Avînd în vedere toate acestea, solicit demisia premierului Victor Ponta.”

Într-un comentariu anterior, am observat că președintele are o problemă cu logica sau, poate, cu exprimarea.

Convocarea lui Victor Ponta la DNA n-a declanșat nicio criză politică.

Dacă tot se spune că Justiția e independentă, nu văd cum ar declanșa o criză politică actul prin care cetățeanul Victor Ponta a fost chemat la un organ de anchetă.

Ar fi fost o criză politică dacă momentul de la DNA ar fi dus imediat la destrămarea Coaliției de guvernare sau dacă măcar vreun ministru ar fi anunțat că demisionează, deoarece nu vrea să mai lucreze cu un premier urmărit penal.

Nu s-a întîmplat nimic din ceea ce ar fi fost o criză politică declanșată de chemarea premierului la DNA.

Criza politică a fost declanșată, însă, chiar de Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis a cerut în chip oficial demisia premierului. Constituțional, Klaus Iohannis nu poate să ceară demisia premierului, decît cel mult în calitate de simplu cetățean. Președintele și premierul sînt egali în importanță ca membri ai părții executive a societății democratice. La fel, premierul ar putea să ceară demisia președintelui. Autoritatea președintelui asupra premierului e o reminsinscență din anii cînd președintele era și șeful neoficial al partidului din care făcea parte premierul. Războiul dintre Traian Băsescu și Victor Ponta, cîștigat de Victor Ponta pînă la urmă, a arătat că președintele n-are nicio putere constituțională asupra premierului.

Într-un interviu dat imediat TVR, Klaus Iohannis a precizat că el a cerut demisia nu numai a premierului, dar și a Guvernului, sugerînd Parlamentului schimbarea majorității la Moțiunea de cenzură. În PSD, dar mai ales în interiorul Coaliției de guvernămînt, sînt grupări și persoane care i-ar lua mîine gîtul lui Victor Ponta. Gestul hei-rupist al președintelui a solidarizat PSD și Coaliția de Guvernămînt cu Victor Ponta.

Dar nu numai atît.

Dacă simpla convocare a lui Victor Ponta la DNA putea să pară unul dintre gesturile prin care sinistrul Binom SRI-DNA își arăta mușchii, intervenția lui Klaus Iohannis a revelat electoratului PSD - și nu numai  - o lovitură de stat dată de președinte prin intermediul unei instituții represive.

Habar n-am ce-a fost în capul distinsului din Deal.

Indiferent de cauze, de scopuri, de ticluieli, ieșirea nervoasă a lui Klaus Iohannis are drept consecință fatală revenirea lui Klaus Iohannis la ipostaza de președinte Traian Băsescu. Dacă Alina Gorghiu e o Elena Udrea fără sare și piper, Klaus Iohannis e un Traian Băsescu fără har. Alina Gorghiu și Klaus Iohannis n-au înțeles – cum să înțeleagă dacă sînt analfabeți?! – că fiecare trebuie să se poarte potrivit înzestrărilor.

 Klaus Iohannis e înzestrat pentru altă ipostază de președinte.

Pentru care?

Pentru cea anunțată și făgăduită înainte de a ajunge la Cotroceni.

Înainte de campania electorală, dar și în timpul campaniei, Klaus Iohannis a fluturat ipostaza președintelui arbitru, a președintelui opus lui Traian Băsescu prin păstrarea în echidistanța din care s-ar putea face ascultat de către toate partidele.

La Congresul de fațadă care l-a proclamat candidat la președinție în defavoarea lui Crin Antonescu, Klaus Iohannis a reluat tema președintelui arbitru.

„Cred că în următorii zece ani preşedintele are datoria de a se implica, de a construi dezbateri, consens în jurul temelor mari. (...) Misiunea preşedintelui e de a găsi numitorul, de a pune la masa dialogului pe toţi cei interesaţi, nu de a genera tensiune în societate pe aceste teme. În viziunea mea, preşedintele trebuie să fie integrator, mediator, capabil să genereze consens între instituţii, consens în societate”,

La vremea respectivă am avut serioase rezerve față de acest angajament. Imediat, am scris pe cristoiublog.ro, sub titlul Klaus Iohannis, du-te și te culcă!, O replică prin care avertizam că-n România – mai ales după cei 10 ani de regim Traian Băsescu – o asemenea ipostază e imposibilă.

Printre altele, Klaus Iohannis s-a angajat să fie un președinte care nu provoacă scandal.

Scriam pe cristoiublog.ro:

”Dacă nu vrea să provoace scandal, atunci ce vrea să facă la Cotroceni Klaus Iohannis?

Cum ce?

Să organizeze dezbateri:

„Cred că în următorii zece ani preşedintele are datoria de a se implica, de a construi dezbateri, consens în jurul temelor mari. (…)”

Realitatea Parlamentară ne arată că, după prezidențiale, chiar dacă va cîștiga Klaus Iohannis, raportul de forțe în Parlament nu se va schimba.

În aceste condiții, președintele se va confrunta cu un premier PSD-ist.

Indiferent cineva va fi premier PSD-ist (o știm din experiența Victor Ponta), va avea drept Proiect de țară Înflorirea corupției.

Ce va face Klaus Iohannis cînd premierul PSD-ist îi va trimite la promulgare o Lege favorabilă Penalilor?

O va respinge, provocînd în chip inevitabil scandal?

Sau o va promulga, de dragul liniștii iliesciene, și va organiza apoi dezbateri cu toate forțele pentru a ajunge la consens?

Să fim serioși!

În România neașezată – vorba lui Caragiale – un președinte nu va provoca scandal numai dacă e mort.

Sau dacă se numește Klaus Iohannis.”

Au trecut zile, au trecut nopți, au trecut diversiuni.

Klaus Iohannis a ajuns președinte.

I-am urmărit cu atenție și pentru a vedea cum va reuși să fie președintele arbitru.

N-am putut să nu remarc:

1. Poziția înțeleaptă față de Victor Ponta. Cînd grupuri de interese din politică și din presă îl somau să pornească război cu premierul, Klaus Iohannis, ca într-un gest polemic ostenativ, a afișat o bună înțelegere instituțională cu Victor Ponta.

2. Eforturile de a găsi exact acele teme care unesc partidele politice și care nu le dezbină, cum a fost, de exemplu, tema cheltuielilor pentru apărare, pe care și le- asumat ca rezultat al acțiunii sale.

3. Deplasarea accentului de pe implicarea în politica internă, ca un soi de superpremier, pe implicarea în politica externă.

4. Preocuparea de a da naștere la decizii, la legi și nu la războaie de vorbe.

Indiscutabil, Klaus Iohannis depunea eforturi uriașe pentru a convinge pe români de ipostaza unui președinte arbitru, a unui președinte altfel decît Traian Băsescu.

Oricît ar părea de ciudat, această preocupare i-a adus simpatia și a electoratului USL. Toate sondajele arătau că românii vor o înțelegere între președinte și premier, și nu un război dătător de știri trecătoare.

Prin cererea de demisie, Klaus Iohannis a renunțat la acest Program.

A devenit un Traian Băsescu fără talentul lui Traian Băsesu de a fi președinte jucător.

Un Traian Băsescu care face Mac-Mac!

Prestația în Scandalul Victor Ponta ne arată încă o dată că asumarea ipostazei de președinte jucător fățiș, în genul lui Traian Băsescu, îi va fi fatală.

Ce-ar fi făcut Traian Băsescu după convocarea lui Victor Ponta la DNA?

Ar fi cerut, ca și Klaus Iohannis, demisia lui Victor Ponta.

Da, dar Traian Băsescu ar fi explicat Poporului său de ce trebuie să demisioneze Victor Ponta, ar fi ținut o Conferință de presă, ar fi luat cu asalt televiziunile, ar fi răspuns întrebărilor, obiecțiilor. A cere demisia premierului nu-i de ici de colea, nu-i ca cererea adresată nevestei de a-ți face nodul la cravată. E un act politic de uriașă importanță. Un act pe care minima democrație cere să-l explici Poporului.

Ce a făcut Klaus Iohannis?

S-a mulțumit cu două măcănituri.

De ce?

Pentru că o Rață mecanică, întoarsă cu cheița, nu poate scoate un discurs.

Scoate doar un Mac-Mac!

Structurile, cercurile de interese, grupările de partid, nelinștite că n-ajung la ciolanul guvernării, au făcut presiuni asupra lui Klaus Iohannis să iasă la bătaie.

Și a ieșit.

După opinia mea, această reacție confirmă că omul e o Rață mecanică.