În interviul care mi l-a acordat mie și lui Bogdan Rareș înainte de declanșarea campaniei electorale, Klaus Iohannis s-a referit, răspunzînd unei întrebări precise pe care i-am pus-o, la locul și rolul României în cadrul instituțiilor cheie ale secolului – Uniunea Europeană și NATO.
Dînd curs și unui Program de candidat la președinție, Klaus Iohannis a definit excelent rolul și locul deținut cu incredibilă modestie de România în cadrul alianțelor:
Sîntem și noi pe acolo!
Asta însemna recunoașterea de către Klaus Iohannis a  dramaticei probleme a României după admiterea în NATO și Uniunea Europeană.
Deși membră cu drepturi depline, deși o țară importantă prin mărime și număr de locuitori, României nu i s-a auzit vocea în cadrul NATO și al UE.
De fiecare dată cînd cele două organizații, funcționînd pe principiul egalității depline în drepturi a membrilor săi,  s-au confruntat cu provocări capitale, au socotit că trebuie să facă schimbări de poziție față de alte țări și de alte probleme, România s-a resemnat să aștepte deciziile luate de Marile Puteri din cadrul celor două organizații și să le aplice cît se poate de slugarnic, obsedată de a convinge că ea face orice i se zice, chiar dacă în detrimentul propriilor interese zise și naționale.
Acest Sîntem și noi pe acolo! s-a dovedit păgubos nu numai pentru România, dar și pentru NATO și UE. Cele două organizații își trag forța din contribuția de expertiză și de inițiativă a fiecărui membru, mîndrindu-se față de organizațiile similare de pe vremea Lagărului socialist prin întemeierea pe democrația internă și nu pe porunca dată de la Moscova.
Au trecut mai mult de 9 luni de la alegerile din 16 noiembrie 2015.
Klaus Iohannis mai are puțin și face un an de cînd a ajuns președinte.
Cum stă România în cadrul NATO și UE?
Păi e și ea pe acolo!
Nu s-a schimbat nimic în aceste nouă luni în locul și rolul României în NATO și în UE.
Și cea mai bună dovadă o reprezintă absența uluitoare a României din dezbaterea controversată de la nivelul UE în chestiunea refugiaților care iau cu asalt Europa în căutarea unui trai mai bun.
Luată prin surprindere de noua migrație a popoarelor, Uniunea Europeană se complace de ceva timp într-o splendidă bîlbîială față de această uriașă provocare istorică.
Așa cum scriam într-un gînd de pe cristoiublog.ro, liderii Uniunii Europene s-au dovedit niște jalnici mîncători de semințe în fața acestei provocări care nu e, totuși, cea mai mare din istoria UE.
Mă întrebam ce s-ar întîmpla dacă UE s-ar confrunta cu invazia tancurilor rusești.
Și răspunsul a fost neliniștitor:
Deși beneficiind de sume colosale plătite de cetățenii europeni pentru a întreține o birocrație colosală și luxul a unor înalți funcționari, Uniunea Europeană nu face față nici măcar unei minime provocări din partea realității în dinamică firească. Asta deoarece birocrația de la Bruxelles, prin multe note amintind de birocrația imperiului austro-ungar, beștelită de Hașek și denunțată drept Cacaina în Omul fără însușiri al lui Robert Musil, se paralizează mortal cînd se confruntă cu provocări care presupun inteligență, talent, flexibilitate.
Așa se întîmplă în cazul Marii provocări întruchipate de Criza imigranților.
Valurile de imigranți din Orientul Mijlociu, aduse pe țărmurile Europei de baronii imigrărilor, mai puternici și mai periculoși decît baronii drogurilor, au făcut Uniunea Europeană să cedeze sub toate aspectele la legile de care ea face atîta caz.
Imigranții sînt aduși și conduși în Europa de rețele care comit astfel înfracțiunea de trafic de persoane.
Deși în Uniunea Europeană sînt legi aspre pentru această infracțiune, țările membre asistă neputincioase la încălcarea legii sub nasul autorităților naționale. Traficul de persoane nu poate fi curmat cîtă vreme persoanele plătesc traficanților sume de bani însemnate pentru a-i trece ilegal frontiera. Dacă traficanții mai sînt cît de cît condamnați, complicii traficanților – imigranților care plătesc pentru a fi traficați, nu li se întîmplă nimic.
Toate datele arată că invazia s-a declanșat în clipa cînd Angela Merkel a anunțat public, într-o iresponsabilitate halucinantă, că Germania primește pe oricine ajunge pe teritoriul ei din zona Orientului Apropiat.
S-a declanșat atunci mecanismul psihologic asemănător celui care a dus la invazia SUA de către balseros  din Cuba.
Și atunci, oficialitățile americane au anunțat că orice cubqnez care  pune piciorul pe pămînt America e bine primit.
Așa cum se vede și din istoria părintelui criminal din Kobane care și-a condamnat copii la moarte urcîndu-i într-o barcă  pusă la dispoziție contracost de traficanții ilegali, isteria   migrației s-a declanșat în clipa cînd Angela Merkel a anunțat că orice imigrant e bine primit.
În acel moment, mii de inși din Orientul Apropiat- nu numai sirieni de sub dictatorul Assad,  dar și irakieni, din Irakul ”democratizat” de  ”eliberatorii” americani, s-au grăbit să vîndă tot ce aveau pentru a -și plăti drumul pînă în Germania.
Dacă  va exista vreodată un Tribunal al Istoriei europene, Angela Merkel ar trebui să fie judecată pentru complicitate cu baronii imigrărilor.
Uniunea Europeană are legi aspre privind trecerea ilegală a frontierei.
Deși nici o țară a Spațiului Schengen nu a suspendat legile în materie de trecere a frontierei, refugiații sînt lăsați să treacă pe motiv că sînt nenorociți.
Deși țările UE au legi care condamnă tulburarea ordinei publice, cetățeni veniți din Orientul Mijlociu iau cu asalt gările, se bat cu Poliția fără să li se întîmple nimic.
Motivul?
Sînt necăjiți.
Una din două.
Sau se modifică legile introducîndu-se situația specială numită refugiat din Orientul Mijlociu sau se păstrează legile și se aplică regula Dura lex, sed lex.
România are în domeniul Orientului Apropiat una dintre cele mai bune expertize din Uniunea Europeană.
Sau, mă rog, cel puțin așa pretinde SRI.
 România are, în materie de integrare a rromilor, una dintre cele mai bune expertize din Uniunea Europeană.
De ce nu se aude și vocea României în dezbaterea care domină Uniunea Europeană?
De ce aud vocile Ungariei, Cehiei, Poloniei, Greciei și vocea României nu se aude?
Pentru că România e condusă de Klaus Iohannis.
Una din două:
Sau SRI nu i-a pus la dispoziție nici o informare despre  Adevărul privind noua Migrație.
Sau SRI l-a informat pe Klaus Iohannis iar acesta n-are curaj  nici să măcăne măcar în fața Angelei Merkel.
Indiferent de cauze, spre deosebire de toate celelalte țări din  Centrul și Estul Europei, în cazul Crizei imigranților, România n-a existat și nici nu cred că va exista ca voce distinctă într-o dezbatere de maximă  importanță  chiar pentru interesul național.

 

 

Te-ar putea interesa și: