Victor Ponta şi-a dat doctoratul la Universitatea din Bucureşti. Chiar dacă îndrumătorul său a fost nimeni altul decît şeful pe linie de guvern şi de partid, numitul Adrian Năstase, Universitatea din Bucureşti era singura îndrituită să se pronunţe asupra infracţiunii comise de un fost doctorand al ei.

La capătul unei investigaţii de o înaltă probitate nu numai ştiinţifică, dar şi morală, Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti a decis că Victor Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Spre deosebire de documentul elaborat de Comisia de la ministerul condus de subordonata lui Victor Ponta, document aflat la graniţa prostiei cu infracţiunea, cel al Universităţii din Bucureşti surprinde şi prin înalta sa ţinută. Din acest punct de vedere, Concluziile Comisiei de Etică se constituie şi într-un Document de îndrumare în activitatea de depistare a plagiatelor în general.

Printre altele, Documentul identifică – aşa cum, de altfel, făcuse şi Documentul CNATDCU – preluarea copy- paste, fără citare, a unor blocuri masive de text.
Folosirea citatelor din alţi autori e o practică prezentă pe scară largă nu numai în tezele de doctorat, dar şi în cărţile izvorîte dintr-o cercetare.
Lucru explicabil.

O idee nouă, o ipoteză nu apare pe un teren gol.
Despre o chestiune s-au scris nu una, ci mii de cărţi, articole.
Alţi autori sunt, aşadar, citaţi fie pentru a întări propria idee, fie pentru a o delimita de ideile altora.
Curtea penală internaţională a constituit subiect de iscodire intelectuală pentru numeroşi alţi cercetători, nu numai români, dar şi străini.

Junele autor nu foloseşte pasajele din alţi autori (culmea doar români!) pentru a se delimita de ei sau pentru a-i convoca în sprijin, ci pentru a umple pur şi simplu paginile cerute de titlul de doctor.
Scoţînd controversa din domeniul politicului şi plasînd-o exclusiv în acela al academicului, se iveşte următoarea chestiune, nu lipsită de interes:
A copia pur şi simplu de pagini din alţi autori fără ghilimele şi fără a indica o sursă constituie sau nu plagiat?
Domnul premier, ajutat de o veritabilă artilerie diversionistă, susţine că aşa ceva nu e plagiat, dat fiind că domnia sa a indicat autorii respectivi la bibliografia din final.

Dacă admitem această teză, învăţămîntul superior şi cercetarea din România se duc dracului.
În următorul timp, se vor prezenta studenţi la Literatură cu lucrări de licenţă să zicem despre Eminescu în care 35% e copiată cuvînt cu cuvînt după Istoria lui G. Călinescu.
Îi poate respinge teza profesorul?
Fireşte că nu.
Pentru că studentul va invoca faptul că un caz identic – cel al lui lui Victor Ponta n-a fost considerat plagiat.
Mulţi au văzut în Documentul Comisiei de Etică o reabilitare a eticii în cercetarea universitară, dar mai ales în scrierea şi tipărirea de cărţi.
Noi însă vedem, înainte de toate, o reabilitare a ghilimelelor!