Bag seamă că uluitoarea răsturnare de la al doilea tur e asumată de presa de partid a ACL nu numai ca fiind prevestită de clarvăzătorii ei, dar şi produsă de virgulele lor dintre subiect şi predicat. Tot felul de pițiefelnici se grăbesc să-i iasă-n cale lui Klaus Iohannis pentru a-i arăta cît de mult au contribuit ei la victorie și, prin urmare, să obțină și ei o ciozvîrtă.

În curînd vor fi locuri libere la Cotroceni.

Și ca și-n cazul lui Emil Constantinescu, haita e mare și flămîndă!

Eu însă, care nu beneficiez de geniul lor jurnalistic, recunosc cu modestie că răsturnarea m-a stupefiat.

Duminică, 2 noiembrie 2014, cînd Bogdan Rareş refuza să recunoască diferenţa de 10% în favoarea lui Victor Ponta dovedind că a fi Slujbaşul lui Cozmin Guşă e la fel de greu ca şi a fi slujbaşul lui Dan Voiculescu, îmi exprimam scepticismul faţă de o posibilă răsturnare de scor.

 Mă bazam pe cîteva adevăruri tari, de tăria unei stînci:

1) În toată perioada post-decembristă, o singură dată a fost răsturnată diferenţa dintre primul şi al doilea clasat. În 2004, cînd Traian Băsescu a recuperat handicapul de 7% faţă de Adrian Năstase, biruind însă la o mică diferenţă.

2) În toată perioada post-decembristă, cu o singură excepţie – cea din 2009, cînd în turul al doilea au venit cu 3% mai mult, - prezenţa în turul al doilea a fost mai mică decît în turul întîi.

3) La primul tur din 2014 a fost cea mai slabă prezenţă post-decembristă în primul tur.

4) Klaus Iohannis n-are carisma lui Traian Băsescu.

5) Alianța care l-a susținut pe Klaus Iohannis a fost o simplă încropeală menită să-l salveze pe Vasile Blaga de la pușcărie în cazul EADS.

Pe aceste adevăruri, asemănătoare celor fiziologice, care ne fac să nu credem în învierea din morţi, mi-am exprimat scepticismul faţă de posibila răsturnare de scor.

E drept, în mai multe rînduri, şi chiar cu mult înainte de primul tur, am afirmat susţinut teza Revoluţiei prin vot.

Spuneam sau scriam că-n România, PSD domină postdecembrismul, deoarece are cea mai bună maşinărie de vot, construită încă din 1990 pe principiul reţelei mafiote:

Baronii locali au reţeaua de primari. Primarii mînă turma la urne pentru a pune ştampila pe cine li se porunceşte.

Această maşinărie poate fi spulberată doar printr-o prezenţă uriaşă la vot. În acel moment, ca şi-n cazul Revoluţiilor, totul e dat peste cap: de la maşinărie pînă la calculele sociologilor şi profeţiile vrăjitoarelor.

Al doilea tur de scrutin de anul acesta întruchipează perfect trăsăturile Revoluţiei prin vot:

1) În turul al doilea s-au prezentat la vot mai mult cu 10% alegători decît în primul tur.

2) În turul al doilea, răsturnarea a întrecut toate aşteptările.

Victor Ponta a pierdut aproape 20% faţă de primul tur, dacă ne gîndim că Klaus Iohannis a cîştigat la o diferenţă de aproape 10%, după ce fusese condus cu 10%.

3) Nici un sondaj de opinie nu prevedea prezenţa masivă la vot şi răsturnarea spectaculoasă.

Ca istoric, am studiat cu atenţie Revoluţiile de-a lungul timpului.

Toate au un mecanism:

O acumulare de nemulţumire explodează la un moment dat în urma unei scîntei şi într-un context de slăbiciune a Regimului.

Acest mecanism e valabil şi-n cazul Revoluţiei prin vot din noiembrie 2014.

De la victoria zdrobitoare a USL în alegerile din 2012, s-a acumulat treptat-treptat o nemulţumire profundă faţă de Regimul PSD. Politician slab deşi dintr-o altă generaţie, Victor Ponta n-a reuşit să reformeze PSD. E drept, el a încercat să dea PSD-ismului o faţă mai modernă, adecvată lumii de azi. N-a reuşit. Principala cauză constă în lipsa sa de cojones.

În aceste condiţii, regimul PSD a etalat toate lucrurile rele ale FSN-ismului: aroganţa, lipsa de transparenţă, ciocoismul, dispreţul faţă de opinia publică, nesimţirea, lăcomia.

Acumularea de nemulţumire şi-a găsit scînteia în scandalul votului din străinătate.

Duminică, 2 noiembrie 2014, televiziunile de ştiri au transmis incidentele de la secţiile de votare din străinătate, ivite ca urmare a conflictului dintre numărul mare de alegători şi numărul mic de secţii de votare. Pe lîngă decizia Guvernului de a păstra acelaşi număr de secţii, în scandal şi-a spus cuvîntul şi binecunoscuta aroganţă a celor care lucrează la ambasadele din străinătate.

În vară, cînd am fost la Londra, în metrou m-au abordat doi români – soţ şi soţie – bine stabiliţi în Anglia. Veneau de la Ambasada României.

— Domnule Cristoiu, mi-au zis ei, revoltaţi, ori de cîte ori ne ducem la ambasadă, avem impresia că ne-am dus în România, aşa de prost sîntem trataţi.

În numărul de luni, 10 noiembrie 2014, al Evenimentului zilei, comentam reacţia lui Victor Ponta la dezastrul din străinătate sub titlul Prin Victor Ponta se văd din nou aroganţă şi lăcomia ciocoilor din PSD.

Scriam atunci:

„Victor Ponta are cu 10% mai mult decît Klaus Iohannis, cea mai mare diferenţă între primul şi următorul clasat din 1992 pînă acum. Calculele arată că un candidat cu o asemenea diferenţă, cu alianţele stabilite deja n-are a se teme de votul din străinătate. Cîţi pot veni în străinătate peste cei care au fost în primul tur? E greu de presupus că vor veni atît de mulţi încît să încline balanţa în favoarea lui Klaus Iohannis.

De ce nu decide Guvernul sporirea numărului de secţii de votare?

Din acelaşi motiv pentru care nu i-a sancţionat pe Titus Corlăţean şi pe Bogdan Stanoevici.

E un Guvern PSD.

Şi în toată perioada postdecembristă PSD s-a definit prin dispreţul faţă de cetăţeni, dispreţul Ciocoilor de la nivel central şi local faţă de românii simpli, trataţi ca nişte slugi cărora le închizi gura cu o sticlă de ulei şi o găleată de mălai.

Partidele moderne, europene intră imediat în alertă cînd văd că opinia publică e nemulţumită de ceva. Vinovaţii demisionează sau, dacă nu vor, sînt demişi. În istoria PSD nu există această practică. De cîte ori a răspuns Guvernarea Ponta cererilor legitime ale presei, ale opiniei publice? Lucru explicabil. Ciocoii PSD consideră că a ceda în faţa opiniei publice înseamnă a da dovadă de slăbiciune. Şi dacă eşti slab, rişti ca slugile să te răstoarne.”

Acest adevăr – că în reacţia faţă de Scandalul din străinătate se văd Aroganţa şi lăcomia ciocoilor din PSD – a fost sesizat de toţi românii de bun simţ.

Aceasta a fost scînteia care a declanşat Revoluţia din noiembrie 2014.

Momentul de slăbiciune:

Existenţa celui de-al doilea tur.

Acest moment a adus Regimul PSD la mîna Poporului.

Şi Poporul l-a răsturnat.

Printr-o Revoluție la urne.

Revoluțiile sunt, de regulă, confiscate de profitori.

Revoluția din decembrie 1989 a fost confiscată de nomenklatura ceaușistă de rang secund, în frunte cu Ion Iliescu.

Cine va confisca Revoluția din noiembrie 2014?!