Împotriva lui Klaus Iohannis s-a pus în mișcare o campanie de presă a cărei notă ar fi Dezamăgirea sau mai degrabă avertismentul Ai grijă! Ești pe cale să ne dezamăgești! O însemnată parte dintre reproșurile făcute Președintelui pe un ton, fie just, fie isteric, depinde dacă autorul e cu nădragi sau cu fustă, au fost prezente în scrierile mele de pînă acum despre primele luni de mandat ale lui Klaus Iohannis.

Ar trebui să fiu vesel și chiar să dau din coadă, reclamînd din priviri un ciolănaș, băgînd de seamă că toți cei care pînă mai ieri leșinau de fericire numai cînd se întîlneau cu numele Klaus Iohannis, nu înainte de a lua poziție de Drepți, președintele fiind șeful CSAT și prin asta șeful unei importante părți a presei noastre militarizate, sunt azi acri cu Prea Alesul.

După 45 de ani de dat cu săpăliga pe ogorul presei românești am învățat prea multe în materie de bălegar pur și simplu prezentat drept aur al independenței ca să nu devin suspicios la brusca năpustire asupra lui Klaus Iohannis.

Campania din ultimele zile, stîrnită și întreținută de ofițerii acoperiți din presă, are cîteva aspecte suspecte, care mă fac s-o exclud din rîndul prestației tipice unei prese adevărate:

1. S-a declanșat brusc și mai ales fără un motiv solid în prestația lui Klaus Iohannis. Campaniile autentic gazetărești izvorăsc dintr-un fapt de uriașă rezonanță publică, prin care un politician sau un partid contrariază spectaculos electoratul propriu. În cazul lui Klaus Iohannis nu s-a schimbat nimic în felul de a fi al noului președinte. Klaus Iohannis e egal cu el însuși ca un rîu înainte de vărsare. E limpede că nu un fapt al lui Klaus Iohannis a declanșat Cruciada împotriva sa, ci un ordin gen Șo pe el!

2. Gurile de tun ale acestui bombardament mediatic sunt reprezentate de jurnaliști a căror activitate de pînă acum i-a făcut suspecți de prestație la ordin. Despre ei Elena Udrea notează în Jurnal uluirea de a descoperi, în campanie, că scriseseră bine despre Traian Băsescu la ordin. Așa cum la ordin se apucaseră să-l vopsească cu penelul limbii pe Klaus Iohannis.

3. Reproșurile aduse lui Klaus Iohannis coincid cu cele venite dinspre PNL, mai precis dinspre Gruparea flămîndă a acestui partid, PDL-ul lui Vasile Blaga.

4. Așa cum am mai scris, schimbarea atitudinii față de un om, față de o instituție, ba chiar și față de un cățel, se petrece, în cazul unui inteligențe independente, sub forma unui proces. E practic imposibil să-l ataci furibund pe cel care, pînă mai ieri, nu mai știa unde să se ascundă de urmărirea slugărniciei tale. În cazul lui Klaus Iohannis, schimbarea a avut loc peste noapte. Nimic din producțiile de pînă acum ale respectivilor, texte în care locul punctului de pe îl țin epoleții, nu prevesteau stropirea cu scuipați de acum.

Ce i se reproșează lui Klaus Iohannis?

Multe, mari și mici, felurite.

Există însă o notă comună a reproșurilor, repetată ca tonomatele, de toți cei care au devenit brusc dezamăgiți de Klaus Iohannis.

Răposatul Niculae Stoian, cel care m-a descoperit și m-a lansat ca jurnalist, fusese în tinerețea sa un poet proletcultist. În redacția Vieții studențești, alcătuite din gazetari profesioniști de excepție, se făcea mare haz de un vers celebru al lui Niculaie Stoian:

Fii dîrz și luptă Niculaie!

Se înțelege că Niculaie era el, poetul Niculae Stoian, iar dîrzenia și lupta erau cerute de lichidarea dușmanului de clasă.

Acest Fii dîrz și luptă! pare a fi ceea cea s-a așteptat de la Klaus Iohannis și ceea ce i se reproșează acum că n-a făcut.

Toate scrierile iscălite pentru a da curs a ceea ce se numește dezamăgirea față de Klaus Iohannis trimit mai mult sau mai puțin explicit la poziția președintelui față de premier. Mai precis, ca să mă exprim și eu ca poetul Niculae, e vorba de dezamăgirea produsă de faptul că Klaus Iohannis nu e dîrz și nu luptă împotriva lui Victor Ponta.

Omul de bun simț din România s-ar întreba ce-ar însemna ca președintele să fie dîrz față de Victor Ponta.

Să iasă Klaus Iohannis pe toate televiziunile și să se certe cu Victor Ponta?

Și care-i afacerea în afara unui rating sporit al televiziunilor de știri și a unei reînvieri a dezgustătorului clișeu Sare la gîtul lui…?

Cum care-i afacerea?

Afacerea ar fi că un asemenea război le-ar înlesni liderilor PNL să ajungă la Guvernare.

E limpede că enormul efort al PNL de a răsturna Guvernul Victor Ponta se sleiește pe fiecare zi ce trece.

Numai că PNL, dar mai ales partea flămîndă de revenirea la putere a acestui partid – PDL –, a cheltuit energie, talent și mai ales bani negri pentru ca Klaus Iohannis să ajungă președinte.

De ce s-a zbătut PNL?

De dragul Miracolului din 16 noiembrie 2014, cum scriu Evangheliștii Prea Alesului?

Nu.

S-au zbătut din convingerea că după cîștigarea președinției va veni, în chip automat, cîștigarea guvernării.

PDL-ul, partidul lui Traian Băsescu, a dus-o așa timp de zece ani.

Cînd voiau un ciolan, liderii PDL dădeau fuga la Zeus-ul lor din Deal.

Spre stupoarea lor, Klaus Iohannis n-a făcut nimic pentru a le răsplăti jertfa cu aducerea la guvernare.

Asemănător, Structurile l-au pus președinte în speranța că vor avea un recunoscător la Cotroceni.

Klaus Iohannis, din cîte-l cunosc eu, nutrește convingerea limpede că a ajuns președinte prin el însuși. Eu l-am poreclit Imperatorul nu fără o anume simpatie, deoarece am intuit rapid conștiința de Ales, asemenea regilor și împăraților, care cred că întîlnirea dintre spermatozoidul tatălului și ovulul mamei n-a fost una banală, valabilă și cînd tată e tinichigiu, iar mama servitoare, ci o întîlnire Istorică.

Mie cel puțin faimoasa replică Ghinion! a lui Klaus Iohannis la obiecția că alți profesori n-au cîștigat din meditații în așa fel încît să-și cumpere șapte case, mi-a spus totul despre personaj.

Nu, Klaus Iohannis nu greșise.

Pur și simplu, el exprimase concepția sa despre lume și viață.

Cine nu parvine ca el la funcții, a avut Ghinion!

PNL, Structurile, intelectualii, liderii de opinie sunt convinși însă că Klaus Iohannis a ajuns la Cotroceni numai și numai datorită lor.

Și dacă așa a fost, după instalarea noului președinte, toți cei care cred c-au contribuit la parvenirea în Deal, s-au grăbit să ceară răsplata jertfei lor.

Unii, precum liderii PNL, au cerut Guvernarea.

Alții, precum șefii Structurilor, au cerut aprobarea pentru Operațiuni mai mult sau mai puțin corecte.

Liderii de opinie au cerut stipendii.

De fapt nu toți, pentru că, de exemplu, din ce știu eu, Rareș Bogdan n-a dat buzna la cerșit.

Klaus Iohannis le-a dat cu flit.

Nu pentru că se vrea un altfel de președinte, ci pentru că se crede un alt fel de om:

Un Ales al lui Dumnezeu.

Și, cînd ești Ales sau Prea Ales, te nedumerește mai întîi și te supără mai apoi cei care vin la tine sugerîndu-și sau chiar zicîndu-ți de-a dreptul că trebuie să le răsplătești jertfa.

Campania de acum dă seamă de revolta celor care s-au întors cu buzele umflate de la Cotroceni.

Ea mai dă seama și de o un debut de presiune asupra lui Klaus Iohannis.

Se va speria Klaus Iohannis și va trece de îndată la împărțirea darurilor ca un nou Moș Crăciun?

Dacă e cu adevărat un Imperator, n-o va face niciodată.