România comunistă și capitalismul. Economia socialistă era dependentă de schimburile cu „dușmanul de clasă”

România comunistă și capitalismul. Economia socialistă era dependentă de schimburile cu „dușmanul de clasă” Sursa foto: Athiva EVZ

Lupta împotriva dușmanului, din afară, Occidentul, sau din interior, agenții capitalismului imperialist, a reprezentat baza pe care și-au întemeiat puterea regimurile comuniste. Era mult mai ușor să dea vina pe alții ca să justifice eșecul economic sau acțiunile de represiune împotriva propriului popor. Oamenii trebuiau educați să se teamă și să urască tot ceea nu era în conformitate cu propaganda comunistă.

Propaganda comunistă descria lumea occidentală drept un tărâm al răului, în care oamenii erau sclavii capitaliștilor lacomi și fără scrupule. Iar toți cei care veneau de acolo erau catalogați ca potențiali spioni care nu urmăreau decât să saboteze și să fure secretele sistemului socialist. Din acest motiv existau legi, în România comunistă, care interziceau românilor să intre în contact cu un cetățean străin. Orice întâlnire, fie și întâmplătoare, trebuia raportată organelor – Miliției și Securității.

Frica și ura față de tot ce era occidental, pe care o insuflau românilor, le permitea liderilor comuniști să se mențină la putere. Oamenii de rând, îndoctrinați de propaganda comunistă credeau astfel de povești, iar unii le mai cred și azi. Nu puțini sunt cei care susțin că răul vine din Occident, din Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, aceeași lideri comuniști se bucurau de toate binefacerile societății capitaliste, pe care chipurile o combăteau. Fie că erau haine de firmă, produse alimentare sau băuturi fine, mașini străine, echipamente electronice ori călătorii în străinătate, servicii medicale la clinici renumite. Erau lucruri de care membrii conducerii de partid și familile lor se bucurau fără limită.

Ne puteți urmări și pe Google News

Relațiile economice cu Occidentul erau privilegiate

Datele publicate de statul român demonstrează că toate acestea erau minciuni inventate pentru ca partidul comunist și Securitatea să controleze cât mai ușor o societate înfricoșată. În realitate, Occidentul era mult mai interesat de colaborare economică cu statele din lagărul socialist. Banii nu au miros, iar de aici se puteau obține bunuri mai ieftine și de calitate similară celor din fabricile occidentale.

Iar liderii comuniști, incapabili să construiască o economie solidă și funcțională, erau dispuși să vândă astfel de bunuri pentru a asigura resurse. Toată lumea care a trăit în acea perioadă își aduce aminte de mărfurile pentru export, care ajungeau foarte rar în magazinele socialiste, dar care erau de o calitate superioară celor destinate pieței interne.

România socialistă, condusă de Nicolae Ceaușescu, supraviețuia datorită relațiilor comerciale cu lumea capitalistă, principalul partener fiind Germania de Vest. Bonn-ul era principalul client pentru mărfurile scoase la export. Schimburile comerciale cu Germania erau mai mari decât cele cu Marea Britanie, Franța, China sau SUA. În 1973. importurile de echipamente și tehnologii, dar și mărfuri de larg consum, din Germania de Vest se ridicau la peste 2.096 milioane de lei valută, mai mult decât achizițiile din Cehoslovacia, Polonia și Iugoslavia la un loc.

Oamenii de afaceri germani preferau să lucreze cu întreprinderile socialiste deoarece beneficiau de condiții preferențiale. În plus, orice comandă era onorată, indiferent de mărirea sa. Comuniștii erau dispuși să-i transforme pe muncitorii pe care, chipurile, îi reprezentau în sclavi doare pentru a satisface pretențiile partenerilor occidentali. Cine pierdea un contract de export cu o firmă capitalistă avea de suferit.

La schimb, comuniștii comandau echipamente industriale pe care nu le puteau fabrica singuri, necesare industriei.

Ambițiile lui Ceaușescu au distrus România

Astfel a funcționat economia României mulți ani, până când, în anii ’80 lui Ceaușescu i-a venit ideea să plătească toate datoriile externe, inclusiv cu prețul înfometării și distrugerii propriului popor. Importurile au fost reduse la minim, iar cea mai mare parte a producției, indiferent de calitate, a fost trimisă la export, fără a mai lăsa aproape nimic pentru proprii cetățeni. Produsele de primă necesitate, alimentel, hainele etc, au început să lipsească din magazine și astfel s-a dezvoltat o piață subterană, de cobtrabandă.

Oamenii muncii furau bunurile pe care le produceau în fabrici și le dădeau la schimb pe altele de care aveau nevoie. Un croitor fura câțiva metri de stofă pe care îi dădea unui măcelar pentru o bucată de carne, de exemplu. Într-un astfel de sistem economic, banii contau mai puțin, deoarece oricine îi avea. Nu aveau, însă, ce să cumpere cu ei. Astfel că se ajunsese la situații în care un pachet de țigări Kent se vindea cu 100 de lei, deși în magazin era undeva la 10 lei. Doar că în magazine nu se găsea, iar gestionarii se îmbogățeau vânzându-le pe sub mână.

Războiul împotriva propriului popor

Economia României s-a prăbușit după ocuparea țării de către sovietici care au dezmembrat fabricile și au furat echipamentele industriale, ducându-le în Rusia Sovietică. În plus au interzis orice schimb comercial cu excepția celor cu URSS sau celelalte state comuniste. Totul s-a făcut cu ajutorul liderilor comuniști interni care au acceptat tot ce li s-a spus și li s-a ordonat de la Moscova. Iar pentru a-și justifica represiunea împotriva propriului popor au inventat un dușman din afară - Occidentul capitalist.

Cei care au deținut funcții de conducere în lumea comunistă au aplicat măsuri împotriva fericirii poporului român și au comis practic un genocid pentru că n-au permis aducerea de medicamente și instrumentar sanitar de calitate. În realitate, războiul împotriva Occidentului a fost un război împotriva propriului popor, pe care Ceaușescu și Securitatea l-au purtat până în decembrie 1989.

Acest război mai continuă și astăzi, fiind promovat de politicieni la fel de incompetenți care își ascund lipsa de pricepere și venalitatea dând vina pe alții, pe dușmanul din afară, pe cei care vor să distrugă societatea românească, săracă și subdezvoltată, pentru a-și impune regulile lor, care ar duce la bunăstare și fericire.