Divizia „Tudor Vladimirescu” intra în Bucureşti, odată cu trupele Armatei Roşii, pe 31decembrie 1944. Era formată din soldaţi şi ofiţeri români din lagărele de prizonieri sovietice care se alăturaseră diviziei fie de frica Gulagului, cei mai mulţi dintre ei, fie din convingere, cum a fost cazul colonelului Mihai Maltopol.

Însă, toţi erau pasibili de pedeapsa cu moartea pentru trădare pe timp de război, potrivit articolelor 498, 499 şi 501 din Codul de Justiţie Militară.

Colonelul Mihail Maltopol avea însă o supărare carel apăsa, aşa că, pe 22 noiembrie 1944, adresează conducerii Partidului Comunist un memoriu prin care arată contribuţia sa la crearea Diviziei „Tudor Vladimirescu”, solicitând ca, pentru merite deosebite în înfăptuirea actului de trădare, să i se acorde gradul de general. Memoriul a fost înregistrat în Arhiva Biroului Politic al Comitetului Central al P.M.R (Partidul Muncitoresc Român) sub numărul 92 din 1944.

Colonelul Ciobanu nu a corespuns

El îşi începe pledoaria pentru avansarea la gradul de general astfel: “Am onoarea a vă aduce la cunoştinţă următoarele: La cererea prizonierilor români din URSS, adunaţi în septembrie 1943, la Congresul delegaţiilor lor de la Planiernaia, ni s-a aprobat constituirea unităţilor de voluntari. Cererea a fost prezentată de mine reprezentanţilor U.S. (Uniunii Sovietice – n.red.), în calitate de preşedinte al adunării, demnitate în care am fost ales, întrucât colonelul Ciobanu, fostul

În aprobarea scrisă ce ni s-a dat la şedinţa istorică de la 3 oct. 1943, se arată textual: Conducerea politică a unităţilor de voluntari se încredinţează colonelului Mihail Maltopol. Prima Divizie sub denumirea de „Tudor Vladimirescu” se pune sub comanda lt.colonel Cambrea Nicolaie. Şef de stat major, lt. Colonel Teclu Iacob etc”.

Munca de convingere

Colonelul Maltopol arată, în continuare, că a trecut imediat la treabă, împreună cu Cambrea şi Teclu, mergând prin lagăre pentru câştigarea de aderenţi: “Rezultatul a fost înscrierea a 92% trupă şi numai 36% ofiţeri. Ca urmare sunt singurul colonel dintre prizonieri care a răspuns chemării Ţării, prin voluntariatul desrobitor de azi”.

Apoi s-a întors în tabăra Diviziei unde şi-a continuat “funcţiunea de conducător politic, intervenind ori de câte ori a fost posibil, luminând şi însufleţind voluntarii prin convorbiri, conferinţe, articole la ziarul Diviziei, creaţiuni literare şi dramatice, care s-au dovedit valoroase din punct de vedere democratic”.

„Domnul general Melnicov s-a arătat foarte mişcat”

După depunerea jurământului, toţi voluntarii au fost înaintaţi în grad, mai puţin Maltopol, dar care nu s-a supărat: “După ce la rândul meu am depus acest jurământ, domnul general Melnicov, reprezentantul Guvernului Sovietic asistent la serbare, a încercat să-mi arate prin translator, de ce nu am fost şi eu înaintat la gradul de general, deşi i se comunicase că munca ce-am depus în lucrul politic a fost foarte apreciată. Am întrerupt translatorul, arătând domnului general că nu este nevoie să mi se dea nicio explicaţie, întrucât am dedus singur că înaintarea mea nu era deocamdată nimerită”. Motivul? Semnarea manifestelor, pe care urma să le arunce peste trupele Armatei Române din Moldova, cu gradul de general, “ar fi constituit o armă foarte puternică în mâna contrapropagandei”. “Domnul general Melnicov s-a arătat foarte mişcat asupra idealismului justei mele înţelegeri. Mi-a strâns mâna cu căldură şi felicitat”, sublinia Maltopol.

Memoriul înaintat Partidului Comunist prin care colonelul Maltopol solicită avansarea la grad de general

Explicaţia unei intime stări de sensibilitate sufletească

Însă, ajuns la Bucureşti, idealismul nu-l mai satisfăcea şi dorea gradul de general. Iată ce le scria şefilor săi pe linie de partid: “Rog să mi se îngăduie a da explicaţia unei intime stări de sensibilitate sufletească, creiată numai de un concurs defavorabil de împrejurări, întrucât aceasta este în strânsă legătură cu misiunea mea actuală şi viitoare.

Sosind în ţară găsesc aci pe toţi camarazii mei colonei, din promoţia mea sau mai tineri, înaintaţi la gradul de general. Continuând a fi menţinut la gradul de colonel, sunt obligat să dau salutul şi respectul ostăşesc, să cedez întâietatea în toate împrejurările tuturor acestor generali, care de fapt nu au lucrat decât defavorabil, conştient sau inconşient, actualelor juste interese naţional democratice ale ţării. Aceasta nu este drept pentru unul care a făcut tot ceia ce am arătat mai sus, în cele mai grele situaţiuni, fără nici un calcul de interes personal sau familiar”.

În concluzie, colonelul Maltopol considera ca având gradul de general “putea lucra cu mai mult randament moral şi de autoritate publică” în postul ce i se încredinţase.

Generalul Maltopol primeşte medalia sovietică „Victoria”

Eroul nostru avea să-şi vadă visul cu ochii, pe 8 februarie 1946 generalul Mihail Maltopol fiind decorat cu medalia sovietică “Victoria”, alături de alţi 57 de ofiţeri ai Diviziei “Tudor Vladimirescu”, în prezenţa ministrului de Război Vasiliu Răscanu şi a generalului I.Z.Susaikov, locţiitorul preşedintelui Comisiei Aliate de Control.

În anul 1953, generalul Mihail Maltopol era directorul Muzeului Militar şi primise în grija sa sarcinile de întreţinere şi înfrumuseţare ale operelor comemorative de război.

Lt. colonel Cambrea Nicolaie

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)