Programul National de Evaluare a Starii de Sanatate a Populatiei (ESSP) nu este valid stiintific si este prea scump.

Programul National de Evaluare a Starii de Sanatate a Populatiei (ESSP) nu respecta rigorile stiintifice si nu i-a luat in calcul pe romanii plecati in strainatate. Desi are multe merite, ESSP are tot atatea „vicii ascunse”. EVZ dezvaluie, in premiera, ca ESSP risca sa-si rateze unul dintre obiective, acela de a evalua corect starea de sanatate a romanilor.

Programul ministrului Eugen Nicolaescu (PNL) va arata o Romanie mai batrana si mai bolnava decat in realitate. Cercetarea nu este reprezentativa la nivel national pentru ca nu au fost luati in calcul romanii plecati in strainatate (peste 2,5 milioane persoane), rata de participare a tinerilor este mica, iar la doctor merg mai mult batranii si bolnavii. Pentru realizarea acestui program, Ministerul Sanatatii a alocat peste 300 de milioane de euro.

Programul de Evaluare a Starii de Sanatate a Populatiei este extrem de important deoarece va fi, practic, prima „radiografie” nationala a starii de sanatate a romanilor, iar in baza lui se vor aloca fondurile pentru afectiuni in anii care urmeaza. Riscograma nationala este rezultatul centralizarii si interpretarii statistice si medicale a investigatiilor facute de romani. 

Evaluarile nu reflecta realitatea

In opinia profesorilor de sociologie Dumitru Sandu, Ioan Marginean si Bogdan Voicu, rezultatele acestui sondaj national de sanatate nu sunt valide stiintific deoarece nu respecta rigorile unei cercetari, iar evaluarile finale nu vor reflecta realitatea.

Cei trei profesori intervievati de EVZ au o bogata experienta in cercetari sociale, au scris numeroase lucrari de specialitate, au colaborari externe prestigioase si predau la Facultatea de Sociologie din Bucuresti.

Profesorii consultati de EVZ considera ca partea de cercetare a ESSP ar fi trebuit separata de campania de medicina preventiva. Acest fapt ar fi antrenat si o scadere majora a costurilor pentru cercetare.

Idee buna, prost aplicata Diferenta de costuri nu poate fi apreciata, intrucat programul ESSP „a amestecat” componentele de cercetare, mobilizare si preventie, iar Ministerul Sanatatii refuza sa faca public bugetul defalcat al programului.

Sociologii consultati sunt de acord intr-o privinta: ESSP este o idee foarte buna, dar a fost pusa prost in practica. Ministrul sanatatii, Eugen Nicolaescu, a lansat programul ESSP cu mare pompa in vara anului 2007.

Datele analizelor vor fi centralizate de Institutul de Sanatate Publica Bucuresti si de Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational in Domeniul Sanatatii, institutii care vor realiza riscograma colectiva.

DECLARATIE

„Ministerul Sanatatii nu face statistici”

„Programul de Evaluare a Starii de Sanatate a Populatiei (PESSP) nu este un sondaj de opinie.  Ministerul Sanatatii nu urmareste sa faca statistici. Programul are ca slogan „Mergi la medic ca sa fii sanatos”, iar scopul sau este acela de a preveni boala sau de a o depista in faza incipienta, cand este mai usor de vindecat. Din aceasta perspectiva este o falsa problema afirmatia sustinuta de „Evenimentul zilei” potrivit careia datele nu sunt validate stiintific. Datele reflecta realitatea si arata, dupa primele luni de derulare a programului, amploarea pe care a luat-o, de exemplu, diabetul si riscul de a dezvolta aceasta boala. Nu trebuie sa fii sociolog ca sa-ti dai seama, ci medic.”

PROF. UNIV. DR. IOAN MARGINEAN SI LECT. UNIV. BOGDAN VOICU, SOCIOLOGI

„Costurile pe cercetare ar fi maxim 3 milioane de euro”

Profesorul universitar Ioan Marginean este specializat in masurarea in sociologie, studii de calitatea vietii, indicatori sociali, metode si tehnici de cercetare sociologica si in metodologia cercetarii sociale.

Lectorul universitar Bodgan Voicu este specializat in studii sociologice despre postcomunism, schimbare sociala, capital social si uman, politici sociale, sociologia valorilor, dezvoltare sociala, metode cantitative de analiza si evaluarea impactului social.

EVZ: Domnilor profesori, cum comentati din punct de vedere sociologic modul de realizare a programului ESSP? Ioan Marginean: Nu este un program gresit, este bine-venit, dar nu este unul strict necesar. El este mai mult pentru populatia neasigurata. Sistemul statistic prezent face posibil sa se procure rezultatul pentru riscograma. Programul poate sa dea o imagine asupra starii de sanatate. Omul neasigurat are acum o fisa in mana care-i spune ce boli are. Acum se duc cei neasigurati, cei mai bolnavi, cei mai in varsta, cei mai tematori. Un om sanatos, tanar, nu se duce. In ce masura afecteaza evaluarea globala? Sigur ca, daca nu se tine cont de anumiti factori de corectie, poate sa afecteze. E putin probabil sa mearga la analize 15 milioane de oameni.

Sa presupunem ca merg 10 milioane de oameni. Autoritatile centralizeaza datele si spun: xa din populatia Romaniei sufera de boli cardiovasculare. Aceasta riscograma e valida stiintific? I.M.: Sa spunem ca validitatea se inscrie intr-o anumita marja de eroare, dar nu e utila.

Modul in care ministerul a decis sa faca evaluarea si centralizarea datelor va genera un rezultat valid? I.M.: Va exista o informatie cu o anumita marja de eroare.

Mare, mica? I.M.: Greu de estimat. Daca grupurile sanatoase nu se duc, va fi o alarmare mai mare decat e cazul, dar nu strica sa prevenim imbolnavirile. 

Partea de cercetare ar fi trebuit desprinsa de cea de mobilizare, de medicina preventiva? I.M.: Da. Partea de medicina preventiva se putea face fara chestiunea asta. Pentru ca in mare parte stim aceste informatii de la medicul de familie, stim din ce se moare. Pentru cei care n-au fost niciodata la analize, e bine ca li s-a oferit aceasta posibilitate. Dar nu cred ca era nevoie sa duci 15 milioane de oameni la analize.

Si, ce faci, ii duci si la anul? Problema se pune doar in privinta costurilor. Pentru cei neasigurati este bine, dar un esantion bine facut, care si el ar costa destul de mult, ar fi produs informatia necesara. Totusi la un pret poate de cateva ori mai mic. Undeva la 15.000-20.000 de subiecti ar fi suficient, rezulta din experienta tarilor occidentale.

Bogdan Voicu: Este mult mai complicat. Problema centrala, neparticiparea celor sub 45 de ani, nu vine din lipsa dorintei de a participa. Nu stim cati avem in tara, pentru ca avem multi emigrati intre 20-45 de ani. Cu ce compara ministerul cifra aia pe care o obtine? Nu stiu! Noi nu prea stim ce avem in tara! Pe urma, avem zone cu subreprezentare, dar asta n-ar fi o problema, faci ponderare. Revin la problema incompletitudinii esantionului. Nu cred insa ca toate costurile alea certifica cumva cercetarea. Acum, daca ne uitam la esantion, sunt multe lucruri de luat in seama. Costul principal in cercetarea respectiva n-ar fi culegerea datelor de la un volum de 20-50 de mii de indivizi, ci costul principal e legat de analize.

Ministerul Sanatatii suporta costul analizelor. B.V.: Daca faci cercetarea pe esantion, e mai complicat. Nu mai trimiti pacientul la medic, ci trimiti medicul la pacient, pentru ca esti interesat sa vina toti. Selectezi 20.000 de oameni, esantion mic. Trimiti om in teren, extrage esantion, identifica oamenii, ii convinge sa fie acasa in ziua x, vin medicul cu asistentul si cu masina.

Ca sa trimiti medicul te costa 100 de lei si asistenta 50 de lei, plus diurna, deplasare, umfla costurile. Am facut o simulare. Pentru un esantion de 20.000 de oameni, costurile pe cercetare ar fi 4,8 de milioane lei. Dar 80% ar fi bani pentru medici si analize. Este o estimare grosiera. Asa cum arata, esantionul ESSP poate fi redresat cu datele existente, astfel incat sa te duci la o eroare de 0,3% la 10 milioane date colectate. Dar trebuie lucrat foarte, foarte mult, e cvasirecensamant.

I.M.: Dar tot atat obtii si cu 10.000 de oameni! Asta e problema!

Programul ESSP ar fi fost mai eficient daca era desprins in doua componente: cercetare si preventie-monitorizare? w I.M.: Cred ca da. Serviciul acesta de control e bine-venit, dar cercetarea e altceva. Trebuiau separate si cu costuri diferite. Cercetarea se poate face pe un esantion rezonabil. Dar oricat am merge, am dublat valoarea costurilor, nu costa mai mult de 3 milioane de euro cercetarea.

B.V.: Adica 40.000 de subiecti, marja de eroare 0,5a. I.M.: Cele doua obiective nu prea merg impreuna. Ar fi trebuit sparte, e costul mai mare, ar trebui si sa aiba urmare, ar trebui repetate.