O echipă de cercetare de la Facultatea de Fizică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a obţinut, în urma cercetărilor care au durat cinci ani, praf de stele.

Anunţul a făcut deja valuri în lumea ştiinţifică de pe mapamond, fiind vorba despre două premiere mondiale. În primul rând, prin metoda obţinerii, în condiţii de laborator, a prafului identic cu materia organică interstelară. În al doilea rând, firele de praf sunt „pufoase şi dezordonate”, adică identice cu ceea ce se găseşte în spaţiul cosmic.

Praful interstelar fusese detectat, în spaţiul cosmic, încă din 1983. De atunci, oamenii de ştiinţă din diverse laboratoare din lume au încercat obţinerea unei materii similare, fie la temperaturi foarte ridicate, fie la presiuni foarte scăzute, însă substanţa creată era „ordonată şi cuminte”, aşa cum se observa, evident, la microscop.

Echipa de cercetare

Dar iată că românii au reuşit ce părea imposibil. Echipa de cercetare este coordonată de lector doctor Ionuţ Topală, de la Facultatea de Fizică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, şi formată din Silvia-Alina Chiper şi Valentin Pohoaţă, la rândul lor cadre didactice în Facultatea de Fizică, Ilarion Mihăilă, cercetător în cadrul Centrului de studii în ştiinţa mediului pentru Regiunea de Dezvoltare NordEst, Delia Ciubotaru şi Bianca Cristiana Hodoroabă, masteranzi, Ioana Cristina Gerber, doctorand, şi Mihai Toma, tehnician.

Rezultatul cercetării a fost publicat în „Monthly Notices of the Royal Astronomical Society”, aceasta fiind una dintre cele mai prestigioase reviste de astofizică din lume, editată de Universitatea Oxford.

Ce este praful de stele

Praful interstelar se află la baza universului, aşa cum îl ştim deja. „I se atribuie rolul de catalizator chimic al reacțiilor din Univers.

Să ne închipuim cât de mic este numărul de molecule din spațiul liber și cât de imensă este distanța dintre ele. Este aproape imposibil să se întâlnească două molecule – ca două bărci mici într-un ocean.

Aici intervine rolul prafului. El este ca un vapor care ia moleculele pasageri, iar întâlnirile și reacțiile au loc la suprafața lui.

Chiar și așa, o reacție are loc o dată la o mie de ani. Încet-încet, praful se adună apoi, sub influența slabă a gravitației, procesul de aglomerare se accelerează și, treptat, se formează planetele”, iată explicaţia lectorului doctor Ionuţ Topală.

De ce e importantă descoperirea românilor

Praful de stele reprezintă o componentă foarte important din planificarea unei misiuni spaţiale. Toate ieşirile în spaţiu de până acum au avut, între scopuri, şi cerectarea prafului interstelart. La fel va fi şi în viitor.

Numai că echipamentele folosite în asemenea studii cosmice trebuie să fie testate mai întâi pe Pământ, să se vadă randamentul lor, felul în care se comportă. Deci e nevoie şi de substanţe cât mai asemănătoare cu cele din spaţiu. Praful de stele creat în urma cercetărilor de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi va fi aşadar foarte căutat, de acum înainte, de agenţiile spaţiale, înainte ca acestea să lanseze noi misiuni cosmice.

 

Baza materială autohtonă

Am stat de vorbă, telefonic, cu profesorul Ionuţ Topală, dincolo de aspectele strict tehnice. aflând astfel că are 37 de ani. Cam de aceeaşi vârstă sunt şi ceilalţi membri ai echipei. Ioana Gerber, doctoranda, e cea mai tânără, la cei 26 de ani ai săi.

Programul de cercetare al prafului de stele a fost finanţat de Agenţia Spaţială Română, în cadrul programului de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare pentru Tehnologie Spaţială şi Cercetare Avansată.

Instalaţiile din laborator au fost concepute în cadrul universităţii, iar componentele realizate la Bârlad. Cât priveşte montarea tuturor echipamentelor, aceasta a fost dusă la bun-sfârşit cu ajutorul Atelierului Didadctic din Universitatea din Iaşi.

 

Cum oprim plecarea specialiştilor?

Ne confruntăm de mulţi ani cu fenomenul plecării specialiştilor înalt calificaţi din România. Profesorul Ionuţ Topală consideră că o soluţie pentru încurajarea tinerilor specialişti să rămână în ţară este legată de finanţarea de către Ministerul Cercetării a echipelor postdoctorale.

Asemenea programe au existat, ce-i drept, şi până acum, numai că specialistul din Iaşi remarcă un aspect. Programele nu au avut periodicitate.

„Asemenea programe ar trebui lansate în fiecare an. Ele nu necesită foarte mulţi bani, dar rezultatele ar fi foarte importante“, se referă profesorul la câştigul pe termen lung pentru ţară, tocmai prin creierele care ar rămâne aici. Să sperăm că sfatul se va auzi acolo unde trebuie…