Cu o zi în urmă, unul dintre simbolurile capitalismului global, miliardarul George Soros, se declara adept al revoluţiei mondiale. La prima vedere o asemenea perspectivă este cât se poate de şocantă.
După ce a reuşit cu două decenii în urmă, printr-o simplă speculaţie financiară, să sustragă peste 20 de lire din buzunarul fiecărui contribuabil britanic, după ce s-a manifestat ca purtător de cuvânt al capitalismului şi al valorilor fundamentale ale acestuia, după ce a propovăduit construirea pieţei libere şi expansiunea valorilor capitalismului spre Europa de Răsărit şi fostul spaţiu Sovietic, după ce s-a manifestat întreaga viaţă ca unul dintre cei mai dinamici şi cei mai prezenţi jucători în piaţa globală, domnul Soros consideră astăzi justificat îndemnul la revoltă anticapitalistă mondială. În pofida aparenţei unei lipse totale de logică, există totuşi o explicaţie - lumea se reaşează în mod fundamental, iar astăzi ne aflăm în plin haos, iar George Soros înţelege aceasta.
Astăzi teoreticieni şi practicieni deopotrivă prevestesc decăderea economică rapidă, falimente în cascadă, tensiuni sociale, ba chiar, fapt fără precedent, falimentul unor state, dispariţia monedei euro şi chiar a Uniunii Europene, conflicte interstatale până şi mişcări masive de populaţie în unele zone mai puţin privilegiate ale planetei, cum ar fi Africa. La aceasta se adăugă în mod vizibil revigorarea spiritului civic în multe state occidentale până la îndemnul "ocupării Wall Street-ului". Trebuie să ai o înţelegere mult prea mecanică a lumii pentru a nu sesiza că ceea ce se întâmplă astăzi este fără precedent. Comparaţia cu marea criză din anii 1929- 1933 s-a dovedit deja ca fiind nepotrivită şi cu toate acestea extrem de utilizată. Simplificând, există de fapt două realităţi care i-au adus pe cei aproximativ 7 miliarde de locuitori ai planetei în punctul mort în care se află astăzi - pe de-o parte fractura dintre zonele prea bogate şi ţările în care încă se moare de foame, pe de altă parte realitatea şocantă a dezvoltării unor mari puteri ca rezultat al vehiculării, transferării şi utilizării unor resurse virtuale, a unor bani virtuali. Exemplul cel mai clar din acest punct de vedere, pentru mine, este Marea Britanie, ţara în care circa 60% din produsul intern brut este rezultatul unor tranzacţii globale cu resurse virtuale.
Este cât se poate de clar că omenirea a ajuns în punctul în care nu mai poate merge la fel înainte. Toţi cetăţenii planetei şi în primul rând cei care îi guvernează se află în faţa unei imense provocări. Identificarea rapidă a unor soluţii globale, ca şi buna guvernanţă, poate că ar putea salva ceea ce mai poate fi încă salvat din ordinea politică, militară şi morală a lumii. Ce se întâmplă între timp în România? Avem guvernanţi care declară triumfalist victoria asupra crizei pentru ca mai apoi să ne anunţe că lucrurile nu stau chiar aşa, avem decidenţi politici care din obsesie electorală nu se sfiesc să neglijeze chiar şi păstrarea aparenţelor democratice în jocul parlamentar, încălcând toate cutumele şi toate regulile pe care ultimii 20 de ani le consacraseră, avem oameni politici care nu se sfiesc să îşi schimbe culoarea politică în funcţie de interese conjuncturale imediate, avem majorităţi constituite fără ca în spatele lor să se afle votul electoratului, avem reforme "structurale" provocate în exclusivitate de calcule electorale. România, în mai mare măsură decât alte ţări ale bătrânului continent, are nevoie de o perspectivă strategică. Cine o va construi?
Recomandările noastre
