Revelion Vis şi coşmar american pentru Ion Liţă Dumitru. Balaci, Hagi, Pele şi Cruyff, martorii lui

Unul dintre cei mai mari fotbalişti români din toate timpurile, Ion Liţă Dumitru, are o poveste de viaţă în care gloria, decăderea şi renaşterea îşi arată unghiurile clar-obscure ca nişte caţe de mahala, motiv parcă suficient şi explicativ întrucâtva pentru aventura din SUA, ţară în care a trăit şi visul, şi coşmarul american după ce în alt secol îi sedusese pe unii ca Ilie Balaci, Gheorghe Hagi, Pele sau Johan Cruyff, câţiva dintre prinţii nemuritori ai sportului-rege.

Liţă – aşa cum a fost poreclit de mamă pentru că, prea mic fiind, spunea căliţă în loc de cărniţă – a fost la apogeul carierei în anii 1970. În acel deceniu a bifat peste 50 de meciuri la echipa naţională și a jucat pentru Rapid și Steaua. În vorbe sau în gesturi, printre cei care au depus mărturie pentru genialitatea mijlocaşului Ion Liţă Dumitru se numără Ilie Balaci, Gheorghe Hagi, Pele sau Johan Cruyff.

„Idolul meu a fost nea Liță Dumitru. Am crescut cu el, cu meciurile fantastice pe care le făcea la Steaua și la echipa națională. Mi-a fost exemplu în tot ce am făcut la începutul carierei mele”, spunea Gheorghe Hagi.

„Liţă Dumitru, din punctul meu de vedere, privind cu ochii antrenorului, făcea cele două faze. Avea foarte multe lucruri. Gicu Dobrin alegea soluţia cea mai bună, în cel mai scurt timp. Aici a fost peste toţi. A apărut apoi Hagi, cu aceste ruperi de ritm, cu acest şut extraordinar, nimicitor. Dar parcă Liţă Dumitru avea mai mult decât cei doi, pentru mine el a fost cel mai complet”, completa regretatul Ilie Balaci.

Legendarul Pele i-a menţionat numele într-o carte în care şi-a amintit despre idolul Giuleştiului ca despre un adversar redutabil la Campionatul Mondial din Mexic, 1970. La finalul meciului disputat la Guadalajara între Brazilia şi România (3-2) Pele a spus despre Ion Liţă Dumitru că „după Nobby Stiles şi Mario Coluna (n.r. - căpitanul Portugaliei la Campionatul Mondial din 1966)”, el a fost „cel mai al dracului mijlocaş pe care l-a întâlnit la Mondiale”. Şi când cel care a câştigat de 3 ori Campionatul Mondial şi a fost declarat în 1999 Jucătorul Secolului de Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului (IFFHS) creează un asemenea compliment, o însemna ceva…

În ceea ce-l priveşte pe un alt mare virtuoz al fotbalului, Johan Cruyff (n.r. – idolul lui Ion Liţă Dumitru), acesta a recunoscut pursângele din faţa lui şi la returul din Cupa UEFA (n.r. – actuala Liga Europa), între Steaua şi Barcelona (scor 1-3), i-a dat tricoul şi banderola de căpitan la finalul partidei. Marele mijlocaş olandez care a câştigat Balonul de aur de 3 ori (1971, 1973, 1974) o fi pus, probabil, o vorbă bună şi în birourile conducerii de pe Camp Nou, care a vrut să-l transfere pe internaţionalul român. Din păcate pentru el, ideologia Epocii de Aur interzicea astfel de mutări şi Liţă a fost nevoit să refuze acel transfer, nedorind ca familia din România să suporte ulterior represaliile regimului comunist. Şi ce păcat că mezinul lotului României la CM din Mexic a dat unui electrician din Timişoara suvenirurile primite de la Cruyff. A regretat enorm gestul care demască totuşi un contratimp atât de definitoriu pentru Liţă…

Primul contratimp pentru Ion Liţă Dumitru

Cumva, acest contratimp l-a tot urmărit mai ales când balanţa vieţii lui era în echilibru, iar el parcă ar fi vrut să ştie pe ce parte să se situeze pentru a o înclina astfel încât să-i fie şi mai bine. Fix atunci făcea ce făcea şi greşea… Conform unui interviu acordat pentru Evenimentul zilei, prima mare greşeală a fost în 1980, când a plecat de la Steaua la Poli Timişoara.

„Voiam însă neapărat să fac o facultate, îmi intrase mie asta în cap. Bine, eu fusesem student la IEFS, dar după ce am bătut într-un meci. Sportul Studențesc cu 4-0, Nicu Ceaușescu, protectorul lor, le-a dat ordin celor din conducerea facultății să fiu picat la toate examenele!

Ajuns la Timişoara, m-a luat în primire profesorul Covaci, decanul Facultăţii de Mecanică din Timişoara, unde mă băgaseră cei de la Poli. Un om senzaţional, datorită lui am terminat facultatea aia. «Măi, Liţă, cum ai putut tu, mă, să pleci de la Steaua, să laşi un grad de locotenent colonel pentru o facultate? Ce a fost în capul tău?».

M-a trimis la cursuri, trebuia să dau și pe acolo, dar n-aveam nicio treabă. La un curs de fizică m-a ridicat profesorul în picioare. Pe tablă erau niște tabele, el mi-a dat o bucată de metal și mi-a zis ceva. În gândul meu, «ce, mă?». La matematică la fel, erau nişte maţe dealea desenate pe tablă şi nu ştiu ce trebuia să aflu.

M-au ajutat însă cei de la club, iar la examenul de final tot decanul Covaci a venit şi mi-a spus: «Uite, sunt 6 întrebări şi 6 răspunsuri, din astea îţi vor da. Învaţă-le pe-astea şi ai absolvit!». Le-am învăţat şi aşa am reuşit să termin facultatea. Şi în plan personal, dar mai ales în plan sportiv am greşit că am plecat de la Steaua la 30 de ani”, a mai spus cel care la un moment dat a fost şi căpitan la Steaua.

Momentul 1988, a doua mare greşeală

„A doua eroare gravă am făcut-o când am ales să rămân în Germania, în 1988. Tocmai salvasem Rapidul de la retrogradare, când m-am hotărât să plec în Germania. Ce prost! Marin Bărbulescu, cel care era comandantul Miliţiei Capitalei şi se ocupa de Victoria Bucureşti, îmi spusese în mai multe rânduri că eu voi fi următorul antrenor al Victoriei.

N-am avut însă răbdare să mai aştept. În Germania mi-a mers bine o perioadă. De la 7:00 la 17:00 făceam transport de mobilă în diferite oraşe cu un bus pe care-l cumpărasem în leasing, apoi veneam la antrenament, la Wurzburg, unde eram antrenor-jucător. După Revoluţie reuşisem să-mi aduc soţia şi copiii, dar prin 1992 sau 1993 s-a stricat afacerea şi atunci am decis să ne întoarcem în ţară”, rememora în urmă cu 5 ani cel căruia i se poate reproşa doar faptul că poate nu a fost înzestrat cu dribling atât de rafinat precum al marilor mijlocaşi din fotbalul românesc.

Marginalizat din cauza opiniilor sale

Cel care antrena Concordia Chiajna în 2015 a continuat: „A treia mare greşeală am făcut-o atunci când am crezut că în România este ca în Germania, adică eşti liber să spui ce gândeşti şi ce crezi. Mă gândeam că trecuse o Revoluție peste țara asta, că s-au schimbat niște mentalități. Aiurea! Ce prostie am putut să fac.

M-am apucat să spun lucrurilor pe nume, iar asta a deranjat teribil niște oameni cu mare influență în fotbal și am fost marginalizat. Am fost aproape un tur întreg cu FC Naţional pe primul loc, în campionatul 1994-1995, dar au început contrele, şicanele, mizeriile, totul pentru că eu deschisesem gura şi spusesem ceea ce nimeni nu îndrăznise să spună.”

Careul marilor erori ale lui Liţă Dumitru a fost completat de Rapid, echipa pentru care i-a bătut inima cel mai tare. „Plecarea de la Jiul, după doar două etape, în campionatul 1996-1997… Bătusem la Galați, eram pe val, deși nou promovați și atunci a venit oferta de la Copos. Mi s-a propus un plan pe 3 ani la finele căruia trebuia să ne batem la titlu.

Am plecat de la Jiul, pe care o promovasem și unde ajunsesem la recomandarea actualului prim-ministru interimar Gabriel Oprea, care era președinte de onoare la Jiul. La Rapid era președinte Jean Pădureanu, însă după câteva luni a plecat pentru că au fost neînțelegeri cu Copos, iar în locul lui a venit Grigore Sichitiu. Urât caracter!

Mergea la jucători, prin spatele meu, și le spunea că sunt prea dur cu ei, că nu lucrez cum trebuie și că n-o să mai treacă mult și or să scape de mine. Ei bine, la începutul returului planul acela pe 3 ani a fost dat deoparte și mi s-a cerut să iau 15 puncte în primele cinci etape. Evident că n-am reușit și acolo s-a terminat încă una dintre aventurile mele la Rapid”, a completat fostul mare internaţional român.

Cancerul operat în decembrie 2015

În 2015, Ion Liţă Dumitru era operat de cancer la prostată la o clinică din Germania. Descoperise boala după ce unul dintre membrii stafului medical de la Chiajna a tot insistat să-şi facă nişte analize de sânge mai amănunţite, având în vedere vârsta înaintată. A fost o experienţă traumatizantă, iar la un moment dat, fostul fotbalist era foarte convins că va muri. A fost nevoit să se împrumute pentru a face rost de banii necesari operaţiei, iar printre cei care l-au ajutat au fost şi Florin Gardoş, Mircea Minea şi Gigi Becali.

În februarie 2016 renunţa la funcţia de antrenor al echipei Concordia Chiajna 2 şi era numit preşedinte onorific al clubului datorită relaţiei excelente cu Mircea Minea, care în 2020 a câştigat la limită al 7-lea mandat de primar al comunei Chiajna. Totuşi, ceva s-a rupt pe drum între cele două părţi, iar Liţă Dumitru anunţa în 2017 că vrea să plece în SUA.

Dezamăgit de posibilităţile profesionale din ce în ce mai restrânse pe care le avea în România, dar şi pe fondul relaţiilor din ce în ce mai reci cu oamenii din conducerea ilfovenilor, Liţă a fost atras de posibilitatea de a părăsi ţara. Peste Ocean, el urma să antreneze o grupă de juniori şi era foarte atras de ideea de a se stabili acolo alături de a doua soţie şi de fetiţa lor.

În acest scop, a decis să-şi scoată la vânzare bunurile deţinute în ţară. Ideea plecării în State fusese „plantată” de un fost colaborator de-ai săi de la Chiajna, armeanul Artiom Karamian, care dobândise cetăţenia română. În 2016, fostul fotbalist de la Rapid câştiga la Loteria Vizelor şi părăsea România după 12 ani. Dumitru simţea că acolo putea fi o nouă şansă pentru el.

Iată ce spunea la peste jumătate de an după ce plecase, într-un interviu pentru Telekom Sport: „Am opt luni de când am plecat din România pentru că am considerat că în America pot să-i ofer fetiței mele, care va împlini în iunie 10 ani, o șansă. O șansă de a-și alege singură viitorul. În America e foarte importat să ai drept de muncă. Dacă nu ai drept de muncă, e greu, dar poți să răzbești. Oricum e foarte greu! Eu am o licență care-mi permite să antrenez, iar ei mi-au recunoscut toate meritele. Mi-au dat viză pentru 3 ani și drept de muncă pentru fotbalul de aici.”

La început, totul părea promiţător

În iunie 2019, Liţă Dumitru ajunsese la 69 de ani şi părea sedus de primele imagini ale visului american. Într-un interviu pentru GSP, el dezvăluia că devenise rezident permanent în State și plănuia să deschidă o academie de fotbal. Mariana,  Alexandra şi Ion Dumitru obținuseră Cartea Verde. „Am fost programați la interviu chiar de Înălțarea Domnului, iar pe 12, de ziua Alexandrei, am primit Green Cardul și ne-au recunoscut toate drepturile, mie pe plan sportiv, și ca jucător, și ca antrenor.

Vreau să mulțumesc statului american și avocatei Audra Doyle pentru tot ce au facut pentru familia mea. Suntem fericiți, după doi ani de zile de așteptări și nerăbdare am reușit. Aici, în America, e greu fără acte. Acum pot să-mi deschid o academie de fotbal, să muncesc cum vreau”, spunea fostul mijlocaş, care pregătea echipe de copii și juniori în oraşul Atlanta (n.r. - statul Georgia). Conform sursei citate, el urma să colaboreze cu Gabriel Dumitru, fostul fotbalist de la FC Argeş, Dinamo şi Rapid care a înființat Eagles Football Academy la Londra în 2014.

„Vreau să deschid o școală de fotbal. Am vorbit cu Gabi Dumitru și cu băiatul lui. Ei dețin Eagles Academy în Spania și Anglia și vreau să vină să mă ajute. Acum am dreptul să îi fac invitație să vină aici. Sper să dăm drumul acestei academii și să facem antrenamente tehnice”, mărturisea Dumitru.

Alexandra a fost felicitată de Trump

Planurile sunau bine pe hârtie, iar mai presus de toate conta că Alexandra se acomodase de minune la rigorile societăţii americane. Ea era implicată în diverse proiecte artistice și școlare, iar la un moment dat a fost felicitată chiar de președintele Donald Trump pentru rezultatele şcolare: „Ea este cea mai fericită. Are drepturi depline și putem să ne numim cetățeni americani. Soția are și ea câteva oferte pentru postul de contabil.

Alexandra a terminat în primii zece elevi ai școlii și în clasa a IV-a și în clasa a V-a, cu note de peste 100, că așa e la ei. A luat și două diplome de excelență în artă, de la domnul Donald Trump (n.r. – fostul preşedinte al Statelor Unite ale Americii). Are niște tablouri expuse la aeroportul din Atlanta, dar are și performanțe pe linie școlară. Vreau să îmi vând casa din România și după vom vedea. Eu personal sunt foarte fericit că am reușit acest obiectiv pe care ni l-am propus pentru fată. Eu fac 70 de ani mâine, poimâine. Pentru ele am venit aici”, spunea Dumitru.

Visul american nu-i chiar uşor de trăit

La 5 ianuarie 2020, Ion Liţă Dumitru se confesa din nou în Gazeta Sporturilor şi vorbea despre cum mai decurgea viața în SUA: „Viața mea e bună aici fiindcă viața fetiței mele e bună. Se simte bine, îi place la școală, și-a făcut prieteni. Eu trăiesc pentru ea. Mi-e greu, că nu prea stăpânesc limba engleză, dar mă descurc. Mai dau și peste persoane care mă iau peste picior, unii chiar mi-au făcut plângeri că nu conduc bine, găsești oameni din ăștia peste tot, dar e cât de cât ok.

N-am încotro, fiindcă fac bani buni din așa ceva. Nu cred că o să mai vin vreodată în România. Nici măcar așa, în vacanță. Suport foarte greu zborurile lungi cu avionul, am îmbătrânit, nu mai pot să le fac față. Dar nu știu ce îmi mai rezervă viața mea.” Erau primele semne ale unor nemulţumiri care începuseră să-l agaseze pe Liţă. Visul american nu era chiar ca-n filmele de la Hollywood… La începutul lunii decembrie 2020, la 3 ani după ce zbura cu multe speranţe peste Ocean, fostul decar recunoştea că era debusolat şi simţea gustul amar al experienţei în ţara tuturor posibilităţilor.

Nicăieri nu-i ca acasă… Era o vorbă care începuse să sune din ce în ce mai puternic în timpanele fostului as de la mijlocul terenului. Poate şi pentru că veşnicul primar al Chiajnei îi pregătise un nou proiect consăteanului originar din satul Roşu. Astfel, Liţă Dumitru îşi schimba opţiunile şi anunţa că era tentat să lase viaţa din Statele Unite ale Americii pentru a reveni în România.

Planul era simplu: implicarea alături de Mircea Minea la Concordia, aflată acum în Liga a II-a, pentru a pune bazele unei Academii de Fotbal. Rămâne de văzut ce va fi în 2021… Cert este că tot de la o Academie de Fotbal Dumitru a aflat pe propria-i piele ce înseamnă nu doar visul american, ci şi coşmarul american.

Trădat şi lăsat pe străzi fără remuşcări

În prim-plan apare un american, care părea un om foarte serios la începutul colaborării lor. „Am avut mari probleme aici. Un american a cărui mamă este româncă mi-a dat efectiv ţeapă. Tipul are aici o academie şi îmi promisese multe, dar până la umă nu s-a întâmplat ceea ce spunea. După trei luni am rămas efectiv în stradă, ne-a dat afară din casă. Am luat-o iar de la sub zero, ne-am mutat în zona unde are fata şcoala, unde este într-o clasă alături de cei mai inteligenti copii din America, genul acela de clasă specială.

Sigur că mă trage ceva spre ţară. Am un plan şi am şi vorbit pentru realizarea lui. Port discuţii şi am promisiune de la domnul Mircea Minea. Dacă acum, în iarnă, îmi dă echipa mare, vin acasă. Dacă nu, la vară, tot împreună cu Concordia Chiajna, vreau să deschid o Academie privată de fotbal, care să poarte numele meu. Fata mea însă nu vrea să vină în România. Aici are mari perspective.

E pe drumul bun şi vrea să devină arhitect. Eu vreau să mor acolo, în România. Poate cumpăr un apartament cu două camere cand fata va fi destul de mare. Nu pot uita zăpada de acasă, muntele şi maidanul, cu 7-8 kilometri pe jos, doar ca să joc fotbal. România m-a făcut fotbalist”, a declarat fostul mare fotbalist la Radio Sport 1.

În 2000, Liţă Dumitru o cunoştea pe Mariana, care a acceptat să-i devină soţie deşi între ei era o diferenţă de 24 de ani. Înaintea celei de-a doua căsătorii, el a avut o căsnicie de 30 de ani cu fosta gimnastă Claudia Pandelescu, iar din mariajul lor au rezultat doi copii: Dalina (n.r. - în 2007 era măritată în Germania) şi Claudiu (n.r. - în 2007 lucra la firma de software Kaspersky, după ce în trecut a refuzat o ofertă de la Microsoft).

„Ca fotbalist, Claudiu a fost mai talentat decât mine, dar a fost copil de bani gata. În 1996 l-am luat într-un turneu de pregătire în Italia, a intrat în vizorul celor de la Keli Ried, care l-au transferat. Este greşeala vieţii mele că l-am lăsat să plece la 16 ani singur în străinătate. Nu a convins, s-a întors în ţară, unde a mai jucat la Rocar şi Poli Iaşi, după care s-a lăsat”, a mărturisit Lita Dumitru despre cel care i-a dăruit şi un nepoţel.

Ion „Liţă” Dumitru şi-a încheiat cariera de jucător în 1988, după 443 de meciuri şi 64 de goluri în Liga 1 şi 57 de selecţii şi 12 reuşite la naţională. Dumitru a debutat în Divizia A la Rapid, echipă la care a jucat între 1968 şi 1972, în timp ce la Steaua a evoluat între 1972 şi 1980. Cât a fost căpitan în Ghencea, el a cucerit două titluri şi două Cupe.

Ca antrenor, el a pregătit echipele FC Naţional (1994-95), Jiul Petroşani (1995-96), Rapid Bucureşti (1996-97), Rocar Bucureşti (1998), Poli Iaşi (2000-01), Callatis Mangalia (2001), echipa naţională de juniori a României (2001-02) şi Concordia Chiajna (2007-08, 2009-10).