Șeful „Frontex” a dezvăluit existența unei fi liere de documente „siriene”. Cumpărătorii lor pretind că sunt victimele războiului care pârjolește Orientul.

Majoritatea imigranților care iau cu asalt Europa se prezintă drept refugiați sirieni, care au fugit de acasă din cauza războiului civil. Lucrurile nu stau întotdeauna așa.

Fabrice Leggeri, directorul executiv al Agenției Europene de Supraveghere a Frontierelor, Frontex, a dezvăluit marți seara, la canalul de televiziune Europe 1, că o rețea de pașapoarte false siriene s-a dezvoltat, mai ales în Turcia, cu scopul de a le permite deținătorilor să obțină statutul de refugiat și să fie primiți în Uniunea Europeană. „Există persoane care se află astăzi în Turcia și cumpără pașapoarte false siriene, pentru că au înțeles că astfel trag lozul câștigător, deoarece sirienii obțin dreptul de azil în toate statele membre ale Uniunii Europee”, a spus Leggeri.

Șeful Frontex a prezentat și portretul robot al cumpărătorilor de pașapoarte false: „Persoanele care folosesc pașapoartele false siriene se exprimă adesea în limba arabă. Pot fi originare din Africa de Nord, din Orientul Mijlociu, dar au mai degrabă un profil de imigrant economic”.

Breșă pentru teroriști

Așadar, este vorba de imigranți clandestini care încearcă să se stabilească în Europa din motive economice și vor să obțină un drept de azil, ceea ce le conferă statutul de refugiat.

Printre acești falși refugiați, care se exprimă frecvent în arabă, este posibil să se infiltreze și jihadiști? Fabrice Leggeri a ezitat să se pronunțe tranșant: „Astăzi, nu avem elemente obiective pentru a afirma că teroriști potențiali au intrat în Europa folosind această metodă”. Cu toate acestea, șeful Frontex a făcut apel la „vigilență la toate frontierele noastre”. El a mai arătat un pericol al valului uriaș de imigranți: „În fața afluxului, există o saturare a sistemelor de înregistrare, astfel că nu toți imigranții sunt înregistrați. Avem o idee despre naționalitățile lor (...), dar aceasta nu ne furnizează o imagine completă asupra tuturor celor care intră și care sunt profilurile lor”.

Suspendarea Schengen?

În fața acestei probleme, Fabrice Leggeri a declarat că este o necesitate imperativă să poată fi înregistrați toți clandestinii care se prezintă la frontierele exterioare Spațiului Schengen. De aceea, șeful Frontex a cerut trimiterea de forțe suplimentare de pază și control în Grecia, pentru a putea realiza aceste înregistrări.

Pe de altă parte, oficialul european a încercat să îndulcească tonul și să tempereze temerile, afirmând că reluarea controlului la frontierele dintre statele membre ale UE nu ar fi necesară și că se opune unei puneri în discuție a Spațiului Schengen. Ideea unei suspendări a Acordului Schengen în urma crizei imigranților este tot mai des evocată în cercurile europene. Inclusiv socialiste. „Nimic nu trebuie să fie tabu”, a declarat Ségolène Royal, membră în cabinetul socialist de la Paris, la un post de televiziune. În fața afl uxului de imigranți există o saturare a sistemelor de înregistrare”. FABRICE LEGGERI, director „Frontex”

Ce este un refugiat

Convenția de la Geneva din 1951 definește refugiatul drept acea persoană care „are temeri justificate de a fi persecutată din cauza rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un grup social sau opiniilor politice, se află în afara țării a cărei cetățenie o are și care nu poate sau din cauza acestor temeri nu dorește protecția acestei țări; sau care, neavând nici o cetățenie și găsindu-se în afara țării în care avea reședința obișnuită, nu poate sau, din cauza respectivelor temeri, nu dorește să se întoarcă”.

Potrivit aceleiași Convenții, statul care primește un refugiat nu trebuie să-l trateze discriminatoriu, din cauza rasei, religiei sau țării de origine.

Mai mult, țara respectivă are obligația să-i asigure refugiatului un tratament cel puțin la fel de favorabil ca acela acordat cetățenilor țării primitoare privind libertatea de a-și practica religia sa și de a-și instrui religios copiii.

De asemenea, un refugiat va avea drepturi cel puțin egale cu cele ale cetățenilor țării primitoare privind: proprietatea mobiliară și imobiliară, proprietatea intelectuală, dreptul de asociere, accesul la justiție, sănătate, educație etc.