Sursa foto: Wikipedia Religia și puterea politică în lumea greacă antică, Învățăturile și practica politică în Antichitatea clasică au contribuit la conturarea imaginii organizării de tip politic clasic
Religia și puterea politică în lumea greacă antică, Învățăturile și practica politică în Antichitatea clasică au contribuit la conturarea imaginii organizării de tip politic clasic.
În zilele noastre, magistratul este un om pregătit special să-și exercite atribuțiile, munca îi este remunerată, el fiind încadrat oficial în funcția pe care o ocupă. În Antichitate, în întreaga lume greacă, magistratul îmbina autoritatea politică și pe cea religioasă.
Magistrații antici, consacrați religios
Astfel, începând din anul 683 a.Chr., unul din arhonții Atenei continua să se numească rege (basileus), având, însă, numai atribuții religioase. Magistrații purtau coroană sacră din frunze de mirt. Erau îmbrăcați în alb (culoare sacră), fiindu-le interzis să aibă arme asupra lor, atunci când se aflau în interiorul cetății. Cetățeanul, în calitate de șef al familiei, era preotul casei sale. El putea fi ales magistrat numai dacă se constata că și-a îndeplinit obligațiile legate de cult.
Religia în Grecia antică. Ce ne învață filosoful atenian Platon
Relevând legătura dintre instituțiile politice și religie din lumea greacă, Platon preciza: “Despre omul pe care l-a desemnat soarta spunem c ă este iubit de divinitate și socotim c ă este drept s ă ne conduc ă. Noi recurgem la sorți lăsându-i pe zei s ă-i aleag ă pe cei ce le sunt pe plac, în cazul tuturor magistraturilor ce au o relație oarecare cu lucrurile sacre (…). Magistratul trebuie s ă se trag ă dintr-o familie curată” . Tragerea la sorți nu era un joc al hazardului. Ci reprezenta voința directă a zeilor. Astfel, în persoana magistratului antic se reuneau: sacerdoțiul, justiția și conducerea militară. Magistratul reprezenta cetatea, definită ca o asociație religioasă.
Așadar, vechii greci dădeau actului politic o imporanță fundamentală. Era practic, o prelungire a actului sacru, religios. Era ceva ce obliga la respect, la apărarea cetății, la salvarea semenilor. Nu întâmplător, azi politicienii jură să respecte Constituția, legile țării. Oricât s-ar fi străduit unele regimuri totalitare, actul sacru nu a putut fi scos din organizarea politică a unui stat.
Exemplele politice din Grecia Antică ne arată un realism. Ba chiar un pragmatism de care, mai târziu, au dat dovadă decidenții politici moderni și contemporani în Europa și în lume în general.
Recomandările noastre
