Lefurile angajaților la stat au crescut în ultimii patru ani mai mult decât salariul mediu pe economie, în unele sectoare majorările depășind 40%. Recuperarea tăierii de 25% din 2010, oferită cu generozitate de guvernanți, ar putea adânci deficitul bugetar.

Pe 1 iulie 2010, intra în vigoare cea mai dură măsură anticriză dintre toate câte au fost luate din 2008 încoace: tăierea salariilor bugetarilor cu 25%. Decizia, luată de guvernul de la acel moment, condus de Emil Boc, a fost criticată aspru de opinia publică și de opoziția politică, ajungânduse până la proteste stradale și greva foamei. Patru ani mai târziu, lucrurile se văd ceva mai clar. Economia României nu și-a revenit complet, din contră, tocmai a intrat din nou în recesiune tehnică, Guvernul PDL nu mai există, iar țara este condusă de un guvern social- democrat, bugetarii au recuperat foarte bine reducerea veniturilor. Problema este că recuperarea salariilor bugetarilor ar putea fi un proiect prea greu de aplicat pentru bugetul anului 2014, dacă economia nu va crește în ritmul dorit de guvern.

Creșteri de peste 40%

Veniturile reduse ale lucrătorilor la stat în 2010 au fost recuperate între timp. Mai mult, creșterea salariilor bugetarilor este mai mare decât avansul salariului mediu pe economie, arată datele Institutului Național de Statistică (INS), analizate de EVZ.

Din iulie 2010 până în luna iunie 2014, salariul mediu net pe țară a crescut cu 24,5%, în timp ce veniturile salariale din sectorul bugetar depășesc această cifră: salariile din învățământ au avansat cu aproape 33%, cele din administrație publică și apărare, cu 40,5%, iar cele din sănătate și asistență socială, cu 42,6%. Angajații statului reprezintă peste un sfert din numărul total de salariați ai României, mai exact 27,2%. Cifrele de la finele anului trecut arătau că în România erau 4,37 milioane de angajați, din care 1,19 milioane bugetari. În aceste condiții, automat, salariile bugetarilor influențează evoluția salariului mediu pe țară.

Nu era o altă soluție

Dacă a fost sau nu o decizie bună? Analistul economic Aurelian Dochia este de părere că lucrurile trebuie judecate din perspectiva necesității. „Atunci când a fost luată această hotărâre, nu exista o altă soluție, deși aceasta presupune costuri politice ridicate, care au și fost plătite”, comentează acesta, pentru EVZ. Potrivit lui Dochia, în 2010 era necesară o corecție impusă de acordul cu FMI, iar „România trebuia să arate că face eforturi proprii pentru a primi banii UE și ai FMI”.

Opoziția politică a pus pe agenda sa promisiunea că va repara această nedreptate și a avut de câștigat. „Recuperarea salariilor s-ar fi făcut mai încet, dacă era un guvern mai conservator. Dar s-a luat decizia creșterii salariilor înainte să se vadă efectele. Norocul a fost că 2013 a fost un an relativ bun”, comentează Aurelian Dochia. Însă, dacă, în 2014, vom avea o creștere economică mai scăzută decât estimările, „ținta de deficit bugetar va fi mai greu de atins și apar întrebări în legătură cu sustenabilitatea creșterilor salariale”, conchide acesta.

O armă cu două tăișuri

Când premierul de atunci, Emil Boc, a anunțat decizia dură, a invocat articolul din Constituție privind restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi, pentru apărarea securității naționale. Bugetul, lovit de criză, nu mai putea face față cheltuielilor. Decizia a adus statului mai multe pierderi decât câștiguri. Din ce în ce mai mulți bugetari au dat statul în judecată și au câștigat în instanță recuperarea drepturilor salariale. Numai personalul din Justiție a primit, în primăvară, o sumă totală de aproape 36 milioane euro, în contul proceselor câștigate. Acesta este unul dintre motivele pentru care analistul economic Răzvan Orășanu critică decizia. În opinia sa, guvernul trebuia să facă o analiză a structurii personalului și a salarizării, apoi să ia mai mult de la cei cu salarii mai mari și mai puțin de la cei cu venituri mici.