Este convins că întotdeauna, tot ceea ce face el, este foarte bine. Ce mai, frizează perfecţiunea. Dar, totuşi, este conştient că perfecţiune, nu este decât Dumnezeu. Atunci a decis că, fiind şi el atât de perfect, este unsul lui Dumnezeu pe pământ. Rege cum ar veni. Aşa că şi-a uitat numele de botez şi şi-a spus Arthur. Regele Arthur. Aşa cum a văzut el într-un film, cu unii care stăteau la o masă rotundă şi puseseră săbiile pe ea, sub comanda Regelui Arthur.
Crucea din cimitir a bunicii, pusă la mormântul pisicii
Şi cum orice rege trebuie să lase ceva memorabil în urma lui, nici Arthur al nostru nu face excepţie. Până acum i-au ieşit două.
Mai întâi, a adus o contribuţie esenţială creştinismului. A stabilit cam ce termen de valabilitate are o cruce, ca să stea la căpătâiul unui mort. Asta s-a întâmplat când lui Arthur i-a fost omorâtă pisica de câinele din curte. Harnică pisică. Prindea şoareci ca nimeni alta. Acum, ori de câte ori se trezeşte cu câte un şoarece prin pat sau îl vede urcând pe pereţii din placaj, îşi aminteşte de ea. Aşa că a considerat că nu este suficient doar să o îngroape, pur şi simplu. S-a decis că se cuvine să pună şi un semn în acel loc. Aşa că a luat o roabă, s-a dus în cimitir, a smuls crucea de la căpătâiul bunicii, a adus-o în curte şi a pus-o unde îngropase pisica, cu tot cu numele bunicii pe ea. Explicaţia gestului a fost simplă: „Bunica a murit demult. Nu-i mai trebuia crucea la cap”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cea de-a doua faptă notabilă a lui Arthur, a fost că, deşi despre monarhie unii spun că este desuetă, el este un om modern. Deşi noul palat, făcut din plăci de placaj şi resturi de gard, se poate spulbera oricând la o adiere mai puternică, Arthur i-a pus deasupra, pe acoperiş, două panouri solare. Astfel încât degeaba i-au tăiat curentul pentru că nu l-a plătit. Cu cele două panouri, despre care nu-şi mai aduce aminte de unde le-a făcut rost, două baterii de maşină şi câteva fire, palatul regelui Arthur este luminat ca ziua. Ba încă mai are şi o sculă de cântat, căreia regele îi dă drumul cu mândrie şi joacă îndrăcit după muzica ei. Dar mai mult afară, că înăuntru dacă bate pasul mai tare, riscă să doarmă iar în fântână.
O Ea tăcută, care prăjește mici în tigaie
Regatul regelui Arthur, are un singur supus. Guinevere a lui este uşor cu dizabilităţi. Merge uşor strâmb şi nici nu prea înţelege ce i se spune, dar nici nu prea se înţelege ce spune. De altfel, nici nu prea spune nimic, ceea ce-l face pe Arthur extrem de fericit, că nu-l bate nimeni la cap, nici măcar când aruncă prin curte sticlele de cola pe care le goleşte.
În seara când i-am vizitat regatul, Guinevere, pe tăcute, prăjea în tigaie câţiva mici dintr-o casoletă şi mesteca într-un ceaun cu varză. Cina Majestăţii Sale. Şi a ei, de-o mai rămâne ceva. Din când în când, avea grijă să golească ligheanul pe care îl pusese pe pat, ca să nu se ude aşternuturile regale, pentru că începuse să plouă şi acoperişul nu era chiar bine însăilat.
Personajul pe care vi l-am descris nu este o ficţiune. El există în realitate. Trăieşte în Ceptura, judeţul Prahova. Se numeşte... dar ce importanţă mai are asta? De Arthur îl ştie toată lumea. Îi puteţi găsi uşor regatul, pe şoseaua principală, care traversează localitatea. Pe porţile de tablă a scris cu vopsea albă: „Nu am Covid” iar dedesupt şi-a trecut numărul de telefon.
E primitor. Şi nici nu trebuie să bateţi la poartă ca să intraţi. Ocoliţi.
Recomandările noastre
