Social
Reforma companiilor de stat, analizată de sociologul Vladimir Ionaș: Listarea la bursă ar putea fi o soluție riscantă
Guvernul României. Sursă foto: gov.ro
Din cuprinsul articolului
Sociologul Vladimir Ionaș a analizat recent, într-o postare publicată pe Facebook, strategia de listare la bursă a unor companii strategice ale statului român, precum Hidroelectrica, criticând direcția adoptată de autorități. Acesta susține că statul nu ar trebui să urmărească obținerea rapidă de capital, asemenea unui investitor privat, ci să își mențină rolul de garant al interesului public și al bunăstării colective. În analiza sa, sociologul pune sub semnul întrebării logica reformei prin privatizare parțială, în contextul în care mai multe state europene aleg să își consolideze controlul asupra sectoarelor strategice.
Reforma companiilor de stat, analizată de Vladimir Ionaș
Perspectiva sociologică propusă de Vladimir Ionaș redefinește conceptul de acționariat, extinzându-l de la investitorii de pe piața de capital la întreaga populație a țării. Autorul subliniază că rolul statului într-o companie publică este fundamental diferit de cel al unui antreprenor, deoarece resursele gestionate aparțin de drept cetățenilor. Sociologul sugerează că succesul unei entități de stat ar trebui să se traducă în beneficii sociale, nu doar în cifre contabile.
„Discuția despre listarea la bursă a unor companii de succes ale statului mi se pare una care pleacă de la o premisă greșită. Nu sunt economist sau specialist în bursă, în schimb privesc lucrurile din perspectiva unui cetățean. Nu poți să pleci de la aceeași premisă, tu stat deținător de companie, ca un om de afaceri privat. Pentru că tu stat deja ai milioane de 'acționari' în orice companie deții.”
Vladimir Ionas. Sursa foto Facebook
Riscul vânzării viitorului pentru a petici prezentul
Analiza continuă cu o critică acidă la adresa motivației guvernamentale de a atrage capital prin bursă doar pentru a acoperi deficite bugetare imediate. Printr-un exemplu simplu, sociologul avertizează că vânzarea unor pachete de acțiuni din companii profitabile înseamnă, în esență, sacrificarea unui motor economic pe termen lung pentru o soluție temporară la problemele de lichiditate. În acest context, tensiunea dintre interesul privat pentru profit și nevoia populației de prețuri accesibile ar putea deveni inevitabilă.
„Un privat cu o companie de succes vrea listarea la bursă pentru capital, suport, transparență etc. Statul vrea listare la bursă doar pentru un aport de capital rapid pe care îl mută în altă parte... în reducerea deficitului cel mai probabil. E ca și cum un cetățean nu mai poate plăti cardul de credit și își vinde mașina să îl acopere. Mașina care îi aducea un venit că făcea Uber cu ea. Să presupunem că tu stat listezi încă 10-15 la sută din Hidroelectrica. 'Acționarii' tăi, cetățenii, vor prețuri mai mici la energie, deținătorii privați ai acțiunilor vor prețuri mai mari pentru a avea profituri mai mari. Creezi un conflict. Care e principalul rol al unui stat? Bunăstarea cetățenilor, nu profitul unor privați.”
Vladimir Ionaș: Nu înțeleg de ce prioritatea reformei o reprezintă companiile de succes
În încheiere, Vladimir Ionaș propune o alternativă la vânzarea companiilor „perle ale coroanei”, orientând atenția către imensele resurse nefolosite ale companiilor care înregistrează pierderi. Totodată, el invocă exemplul recent al Franței cu EDF, demonstrând că tendința europeană în momente de criză energetică este de a securiza controlul statului, nu de a-l dilua. Această comparație internațională servește drept argument pentru o regândire a priorităților naționale în gestionarea activelor energetice.
„Nu înțeleg de ce prioritatea 'reformei' o reprezintă companiile de succes și nu capitalizarea activelor uriașe mobile și imobile ale companiilor care de ani de zile merg pe pierderi uriașe. Sunt astfel de companii care dețin proprietăți de zeci și sute de milioane. De ce nu valorifici aceste lucruri? Îmi aduc aminte cum, după începerea războiului din Ucraina, în Marea Britanie a început o campanie agresivă privind sumele prea mari de bani plătite de cetățeni pentru energie către o companie franceză. EDF parcă. Se cerea mutarea distribuției către o companie de stat. Între timp, toate acțiunile EDF au fost răscumpărate de statul francez, acum acesta având 100%.”
