De-a lungul istoriei, organizarea referendumurilor la nivel naţional a fost pusă la cale pentru a legitima gesturi politice controversate şi chiar pentru a acoperi o serie de ilegalităţi. Indiferent dacă ne referim la Germania lui Hitler, la regimurile cu tendinţe dictatoriale din America de Sud sau la Franţa generalului de Gaulle acestea erau convocate doar atunci când existau asigurări că rezultatul va fi cel dorit.

Anschlussul Austriei, un succes popular

Regimul lui Hitler s-a folosit în mod frecvent de această metodă. Primul referendum a avut loc în 1934, atunci când germanii au fost întrebaţi dacă sunt de acord cu contopirea funcţiilor de preşedinte şi cancelar, în cea de Fuhrer.

În urma referendumului, aproximativ 90% dintre germani au fost de acord cu concentrarea întregii puteri în mâna unui singur om. Ulterior, Hitler a organizat referendumuri în 1935 şi 1936, privind alipirea regiunii Saar, respectiv Renania. În 1938, el a consultat, concomitent, populaţia din Germania şi Austria, în legătură cu alipirea (Anschluss) celor două state. Peste 99% din austrieci au spus "Da".

Şi referendumul privind revizuirea Constituţiei organizat în Chile în 1980 a marcat începutul unui şir de abuzuri săvârşit de regimul militar al lui Pinochet, care şi-a consolidat în acest mod poziţia de Preşedinte al Republicii.

În Guatemala, regimul condus de Jorge Serrano Elias, a organizat un referendum privind revizuirea Constituţie
i, care îşi propunea, printre altele, reducerea mandatului guvernului. Modificările au fost aprobate de cetăţeni şi referendumul a fost validat, chiar dacă prezenţa la urne a fost doar de 15%.

Organizarea de referendumuri a fost şi una dintre atribuţiile prezidenţiale cel mai des folosite de Charles de Gaulle. Dar tot un referendum a marcat sfârşitul carierei sale politice. În 1969, de Gaulle a cerut organizarea unui referendum într-o chestiune măruntă, anunţând că va demisiona dacă francezii nu vor vota în favoarea sa. Rezultatul nu i-a fost pe plac, iar preşedintele francez şi-a ţinut cuvântul şi a demisionat.

Confirmarea dictaturii lui Carol al II-lea

În România, în 1938, regele Carol al II-lea a organizat un referendum pentru aprobarea noii Constituţii, abrogând vechea lege fundamentală. Votul era obligatoriu, iar tăcerea era considerată "Da." Regele a obţinut dreptul de a legifera, de a dizolva Parlamentul şi de a amenda Constituţia. Şi mareşalul Antonescu s-a folosit de acest instrument: în martie 1941, când şi-a luat titlul de "Conducător" şi în noiembrie 1941, când au fost aprobate politicile regimului. La ambele refrendumuri convocate de Antonescu s-a răspuns oral.

În referendumul din 1934, 90% dintre germani au fost de acord ca Hitler să preia toată puterea

"Democraţiile defecte" din Est

Termenul de "democraţii defecte" a fost utilizat, în secolul 21, de către o serie de politologi germani.

Potrivit politologilor, referendumul a devenit, în democraţiile defecte, o pârghie prin care a fost afectat echilibrul puterilor în stat. Studiile arată că există nenumărate metode prin care rezultatul unui referendum poate fi împins în direcţia dorită. De exemplu, în 1938, când austriecii au fost chemaţi să voteze anexarea de către Germania pe buletinul de vot căsuţa pe care scria "Ja" era aproape de două ori mai mare decât cea cu "Nein". Politologii germani au legat tranziţia ţărilor din estul Europei către un stat de drept de noţiunea de "democraţii defecte".

Ponta îngroapă chestiunea prezenţei la referendum în Parlament

Guvernul caută să fenteze încă o decizie a Curţii Constituţionale, deşi declară oficial că "respectă" hotărârile instituţiei

Mircea Marian

Premierul Ponta a cerut convocarea Parlamentului în sesiune extraordinară, "având în vedere decizia Curţii Constituţionale (…) asupra Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind (…) referendumul".

În comunicatul guvernului se afirmă că Ponta "şi-a exprimat dorinţa ca preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, şi preşedintele interimar al Senatului, Petru Filip, să evalueze oportunitatea introducerii pe ordinea de zi a şedinţei extraordinare a Parlamentului a proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea si completarea (…) referendumului, în vederea punerii de acord cu decizia Curţii Constituţionale". Experienţa parlamentară arată că este practic imposibil ca legislativul să adopte un proiect de lege în mai puţin de trei săptămâni, cât mai sunt până la referendumulpentru demiterea lui Băsescu.

Victor Ponta spune că nu poate da ordonanţe de urgenţă doar atunci când nu-i convine şi uită prevederile Constituţiei
FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢ

Marţi seara, într-un interviu televizat, Ponta a anunţat că refuză să emită o nouă ordonanţă de urgenţă prin care să pună în acord OUG 41/2012, emisă tot de guvernul USL, cu decizia Curţii. "Ordonanţă de urgenţă, explic pentru oamenii de bună-credinţă, nu pentru doamna Macovei, nu pot să dau în vacanţa parlamentară", a susţinut el.

Guvernul poate emite însă şi ordonanţe de urgenţă în vacanţa parlamentară. "Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere.", se arată în articolul 115 din legea fundamentală.

"Ordonanţă de urgenţă, explic pentru oamenii de bună-credinţă, nu pentru doamna Macovei, nu pot să dau în vacanţa parlamentară."

VICTOR PONTA, premier

Citiţi şi:

  • Ambasadorul SUA, Mark Gitenstein: "Este inacceptabil un referendum în afara Constituţiei. Ar provoca o criză foarte periculoasă"
  • Blaga: Guvernul trebuie să respecte deciziile CCR privind referendumul
  • Dovada loviturii de stat: GUVERNUL NU RESPECTĂ DECIZIA CCR
  • Puterea se pregăteşte să mai dea o lovitură democraţiei
  • INADMISIBIL: Guvernul ignoră decizia Curţii Constituţionale. CCR a invalidat şmecheria lui Ponta şi Antonescu
  • Lista şmecheriilor pe care le poate face USL pentru a valida refrendumul de demitere