Emiratul s-a impus de aproximativ zece ani ca mediator preferat între statul evreu și mișcarea islamistă, pe care o finanțează parțial în Fâșia Gaza cu acordul autorităților israeliene.

Armistițiul din Fâșia Gaza. Diplomația complexă în care Qatarul s-a specializat a dat din nou roade. Armistițiul de patru zile, programat să intre în vigoare în Fâșia Gaza vineri, 24 noiembrie, evidențiază încă o dată talentele de mediere ale micului emirat din Golf. Capabil să dialogheze cu Hamas, a cărui conducere politică are sediul la Doha, precum și cu Statele Unite, care are o mare bază militară în zonă, și cu șeful Mossad-ului, David Barnea, vizitator obișnuit al palatelor principatului, Qatarul s-a impus ca pivot al recentului armistițiului, alături de Egipt.

Rolul Qatarului

Acest acord și corolarul său, schimbul a 50 de ostatici deținuți în Gaza cu 150 de palestinieni închiși în Israel, ar trebui să deschidă calea pentru un prim armistițiu al acestui conflict care a provocat moartea a 1.200 de israelieni și 14.000 de palestinieni și a distrus sau a deteriorat mai mult de jumătate din locuințele din Fâșia Gaza.

„Deoarece nu există o linie telefonică directă între orașul Gaza, pe de o parte, și biroul lui Washington și Benjamin Netanyahu [prim-ministrul israelian] din Ierusalimul de Vest, pe de altă parte, rolul Qatarului în această negociere a fost central, la fel și cel al Egiptului”, observă Adel Hamaizia, specialist în Orientul Mijlociu la Centrul Belfer de la Harvard Kennedy School.

Armistițiul din Fâșia Gaza. Negocieri grele

„Negocierile au fost foarte grele la început, aproape imposibile, deoarece nivelul de furie era extrem de mare”, mărturisește un înalt oficial din Qatar, sub condiția anonimatului. „Am continuat să discutăm cu ambele tabere și, pentru a restabili o oarecare încredere între ele, am început cu pași mici”, adaugă el, referindu-se la eliberarea din 21 octombrie a doi ostatici americani, la două săptămâni după atacul Hamas.

„Ne-a luat șapte ore să îi scoatem”, continuă sursa oficială. „Am avut o persoană la telefon cu israelienii, o alta cu Hamas și o a treia cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii. Operațiunea a trebuit să fie suspendată de mai multe ori, în special pentru că israelienii trimiteau drone de supraveghere peste Gaza deși convenisem că nu le vor folosi”.

 Task force din 2014

 Potrivit unei surse apropiate negociatorilor, pe 25 octombrie, părțile ajunseseră foarte aproape de un acord. Însă solicitările israelienilor, care cereau, potrivit agenției de presă AP, o dovadă a vieții ostaticilor, a fost respinsă de Hamas, ceea ce a deraiat acordul. Două zile mai târziu, Israelul a lansat operațiunea la sol împotriva Gazei, o evoluție care a dus la o întrerupere temporară a negocierilor. Emoția provocată de atacurile asupra spitalelor din Gaza și tăierea rețelelor de telefonie mobilă, care au împiedicat aripa politică a Hamas din Doha să consulte filiala militară din Gaza, a împiedicat, de asemenea, discuțiile, scrie lemonde.fr.

Conducerea efortului de mediere din Qatar este în mâna lui Mohammed Ben Abderrahmane Al Thani, prim-ministru și ministru de externe al emiratului. Acest tânăr de patruzeci de ani, membru al familiei conducătoare, și-a câștigat reputația de om de încredere al emirului, șeicul Tamim Ben Hamad Al Thani, în timpul crizei din Golf, între 2017 și 2021, din care Doha a ieșit învingător.

Un grup format din 10 diplomați

În contactele zilnice cu beligeranții, șeful guvernului a fost ajutat de Mohammed Bin Abdulaziz Al-Khulaifi, jurist, fost reprezentant al Doha la Curtea Internațională de Justiție, recent promovat ministru de stat pentru afaceri externe. Cei doi s-au putut baza pe un grup de lucru, format din aproximativ zece diplomați, care lucrează din 2014 pe problema specifică a Gaza și a relațiilor Israel-Hamas.

Negocierile pentru armistițiu, desfășurate în cel mai mare secret, au beneficiat de relația de încredere pe care Qatarul a stabilit-o cu mișcarea islamistă. Actualul șef al biroului politic al Hamas, Ismail Haniyeh, locuiește la Doha, la fel ca și predecesorul său în această funcție, Khaled Mechaal, acum reprezentant al Hamas în diaspora palestiniană. Mișcarea a făcut din capitala Qatarului principala sa bază în afara teritoriilor ocupate din 2012, când a fost nevoită să părăsească Damascul, din cauza refuzului de a sprijini reprimarea revoltei anti-Assad.

Această mutare în Golf „a fost făcută în coordonare cu Statele Unite”, subliniază Sultan Barakat, cercetător la Centrul pentru Studii Umanitare și Conflicte, cu sediul în emirat și familiarizat cu operațiunile de mediere ale Qatarului. Alternativa era Libanul, un stat prea fragil, sau Iranul, dușmanul jurat al Washingtonului. Doha a fost considerată cea mai bună opțiune. Potrivit liderului Qatar citat mai sus, Washingtonul a cerut emiratului să deschidă un canal de comunicare cu islamiștii palestinieni în 2006, în urma victoriei lor surprinzătoare la alegerile legislative.

Încredințând această misiune micromonarhiei, Casa Albă și marile capitale europene au încercat să remedieze interdicția de a vorbi direct cu Hamas, datorită desemnării sale drept „organizație teroristă”. O decizie luată în urma atacurilor sinucigașe pe care le-a comis în timpul procesului de pace și a celei de-a doua Intifada, în anii 1990 și 2000.

 Finanțator

 Cu acordul tacit al partenerilor săi occidentali, Doha a fost, așadar, implicată în încercări de reconciliere între Hamas și rivalii săi din Fatah, alungați din Gaza în 2007. De asemenea, a participat, împreună cu Cairo, la eforturile de încetare a focului, în perioada 2008-2009, Războaiele din 2012, 2014 și 2021 cu Israelul. În 2012, tatăl emirului Tamim, Hamad Ben Khalifa Al Thani, atunci conducătorul Doha, a vizitat chiar Gaza.

Cu statul evreu, pe care Qatarul nu l-a recunoscut oficial, relațiile au avut suișuri și coborâșuri. Promițătoare în anii 1990, perioada procesului de pace, în care Israelul a deschis o reprezentanță comercială în emirat, acestea au fost revizuite în scădere de la a doua Intifada din 2000, apoi suspendate după operațiunea israeliană din 2008-2009 împotriva Gazei. În ultimii ani a fost restabilit un dialog de securitate, cu scopul de a limita, pe cât posibil, izbucnirile de violență din Fâșia Gaza. Din 2018, cu aprobarea lui Benjamin Netanyahu, Qatarul și-a asumat rolul de donator al Hamas, plătind o parte din salariile funcționarilor săi din Gaza și finanțând livrările de combustibil în enclavă.

Șeful Mossad-ului, în vizită la Doha

Pe 25 septembrie, cu puțin mai puțin de două săptămâni înainte de începerea războiului, David Barnea, șeful Mossad-ului, se afla la Doha. O vizită menită să negocieze încetarea demonstrațiilor organizate de-a lungul gardului cu Israelul (același pe care luptătorii Hamas l-au traversat în masă pe 7 octombrie), în schimbul unei redeschideri a pieței muncii israeliene pentru cei din Gaza (cu permise). De atunci, oficialul israelian a vizitat orașul-stat de cel puțin trei ori: pe 28 octombrie, pe 9 noiembrie, însoțit de William Burns, omologul său CIA, și pe 22 noiembrie, pentru a clarifica detaliile acordului.

Treptat, David Barnea a câștigat respectul interlocutorilor săi din Qatar. Conducerea israeliană, care inițial nu a vrut să audă despre un schimb de prizonieri, s-a resemnat cu un „înțelegere”, conștientă că doar intervenția în forță nu îi va permite să-și recupereze cetățenii. Prins în menghină de brutalitatea extremă a bombardamentelor israeliene asupra Gaza, Hamas, la rândul său, a hotărât să accepte un raport de trei prizonieri eliberați pentru fiecare ostatic eliberat.

Qatar, Hamas și Statele Unite

O rată incomparabilă cu cea impusă în timpul eliberării în 2011 a militarului franco-israelian Gilad Shalit, schimbat cu peste 1.000 de deținuți palestinieni. Negocierile cu privire la cantitatea de ajutor umanitar permisă în Gaza au fost, de asemenea, foarte dificile. „Qatar a vorbit cu Hamas, în timp ce Statele Unite au făcut munca grea cu Israelul”, spune sultanul Barakat.

Cu douăzeci și patru de ore înainte de începerea eliberării prizonierilor, așteptată pentru vineri, un înalt oficial din Qatar și-a exprimat optimismul „prudent”. „Credem că acordul la care s-a ajuns, care poate fi prelungit, va duce la alte acorduri”, a spus el.

O referire la clauza care prevede că, după eliberarea primilor 50 de ostatici, orice eliberare a altor 10 ostatici va duce la prelungirea armistițiului cu douăzeci și patru de ore. Hamas ar trebui să profite de primele patru zile de încetare a luptei pentru a localiza și a aduna alți ostatici, unii fiind ținuți de bande sau de mici grupuri armate, fără legătură cu mișcarea islamistă. „Suspendarea luptei ne va permite să vorbim mai calm, iar eliberările vor consolida încrederea”, conchide sursa din Qatar. (Rador)