Sursa: arhiva EVZ Provocat în mod insistent de către Florin Cîțu, care l-a acuzat că ar fi spion al Federației Ruse, după câteva zile de reflecție, Eugen Teodorovici ripostează. Într-un mod cu totul și cu totul atipic.
Întrucât a fost membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, iar Florin Cîțu este chiar vicepreședinte al acestei importante instituții, Teodorovici solicită un răspuns oficial, care să vină tocmai de aici. Și chiar azi. Întrucât se întrunește CSAT. Președintele Klaus Iohannis este somat să reacționeze.
Este o reacție cu totul și cu totul atipică. Până acum, cu o singură excepție, românii acuzați de spionaj, mai ales atunci când au fost și demnitari, au ținut capul în pământ. Au ales să nu reacționeze în niciun fel. Singura excepție a fost Ion Iliescu, acuzat de mine că a fost racolat de KGB în anii studenției sale la Moscova și care, după ce a sărit ca ars și a declanșat împotriva mea o prigoană penală, s-a prăjit rău de tot. Am câștigat definitiv procesul. Și deci dreptul de a-l acuza la nesfârșit de colaborare cu KGB. Dar să închid paranteza.
Eugen Teodorovici pretinde ca astăzi pe ordinea de zi a CSAT, având în vedere că acolo se întâlnesc toți reprezentanții instituțiilor de forță, situația lui să fie limpezită. Este sau nu este spion al Federației Ruse? Dacă răspunsul ar fi afirmativ, atunci CSAT, retroactiv, este aruncat în aer. Pentru că Teodorovici, în calitate de ministru a Finanțelor, a făcut destul de mult timp parte din această instituție, care a luat decizii cheie vizând siguranța națională. Șefii serviciilor secrete care participă la această ședință CSAT și, în primul rând, șeful Serviciului Român de Informații, nu sunt numai în drept, dar au și obligația să răspundă la o asemenea provocare. Cu atât mai mult cu cât acuzația a fost formulată de un alt membru important al acestei instituții. De către Florin Cîțu, care a devenit membru CSAT la scurt timp după Teodorovici, atunci când a fost ministru de Finanțe în Guvernul Orban și care acum este chiar vicepreședinte. Florin Cîțu care, la rândul său, este din ce în ce mai mult acuzat că ar fi fost racolat de autoritățile americane, în timpul discutabilelor sale studii în Statele Unite.
În mod direct, este somat să dea un răspuns președintele Klaus Iohannis. În definitiv, de ce nu? Ce l-ar împiedica pe acesta să le pună o întrebare simplă subordonaților săi din CSAT? Dacă dispun sau dacă nu dispun de informații vizând legături vinovate ale lui Eugen Teodorovici cu Federația Rusă. Și dacă este adevărat că, în această calitate, de spion rus, Eugen Teodorovici ar fi renunțat în favoarea Moscovei la o creanță a statului român. Așa cum îl acuză Cîțu.
În plus, pentru a se asigura la două capete, Eugen Teodorovici a formulat și o plângere penală împotriva lui Cîțu. Și-a asumat un risc. Dacă procurorii constată că premierul are dreptate, atunci nu numai că se alege cu un dosar penal de spionaj, dar se mai alege și cu un al doilea dosar penal, pentru denunț calomnios. Această partidă se joacă deci pe muchie de cuțit.
Mai mult sau mai puțin spectaculoasă, această răfuială a „spionilor” este, trebuie să recunoaștem, de interes public. Cetățeanul de rând al acestei țări are dreptul să știe dacă a fost sau nu condus de către spioni. Dacă a fost sau nu trădat de către aceștia. Dacă a suferit sau nu pierderi financiare și morale în urma unor fapte trădătoare. De aceea, cred și eu că președintele Klaus Iohannis are obligația ca astăzi, din respect față de cetățenii României, să ofere un răspuns.
Recomandările noastre
