Cunoscutul scriitor a vorbit pentru EVZ despre noul s?u roman, figuri iconice ale fotbalului din ultimul deceniu ?i despre starea presei din România

Radu Paraschivescu a lansat la Gaudeamus un nou roman, intitulat „Ast?zi este mâinele de care te-ai temut” (editura Humanitas). Personajul principal nu mai este un pictor, ca în romanul s?u anterior („Fluturele negru”), ci un cântec - „The Fields of Athenry”. Autorul a explicat cum i-a inventat acestui cântec o biografie ?i de ce persoane precum Maldini sau Steven Gerard nu îl invit? la monumentalizare. EVZ: Cum a avut loc tranzi?ia de la biografia unui pictor la aceea a unui cântec? Care a fost cea mai dificil? etap?? Radu Paraschivescu: Între „Fluturele negru” ?i „Ast?zi este mâinele de care te-ai temut” ieri s-au scurs totu?i doi ani. A?a c? nu mi-a fost greu s? evadez nici din fascina?ia u?or morbid? pentru Caravaggio, nici s? aleg alt subiect de carte. Pariul – dac? a existat – a fost transformarea unui cântec în personaj principal de carte. „The Fields of Athenry”, balada în jurul c?reia se ordoneaz? romanul „Ast?zi este mâinele de care te-ai temut ieri”, îmi st? la inim? de câ?iva ani, al?turi de alte buc??i de muzic? irlandez?. Ea a cunoscut o sumedenie de versiuni, dar personal am r?mas la cea cântat? de Paddy Reilly ?i Dubliners, care cred c? nimere?te drumul cel mai scurt spre inimi. ?i a fost tentant s?-i inventez o biografie care s-o poarte din Irlanda în Australia ?i apoi în Anglia ?i Turcia, forfecând meridiane ?i t?ind diagonale prin timp ?i timpuri. Cum v-a?i documentat pentru un roman care e atât de anglofil? Am v?zut locuri ?i am citit c?r?i, cum am procedat ?i în cazul romanelor precedente. Am fost la Galway ?i la Athenry, unde începe ac?iunea romanului. Sigur, acum zona arat? cu totul altfel decât cu o sut? cincizeci de ani în urm?, dar lucrurile care m-au interesat în primul rând au fost lumina, culorile cerului, nuan?ele câmpiilor ?i dâra istoric? pe care timpul n-a apucat s-o ?tearg? de tot. A urmat citirea câtorva c?r?i despre foametea din Irlanda, despre rela?iile dintre englezi ?i irlandezi, despre coloniile penitenciare din Australia ?i Tasmania, precum ?i despre câteva dintre figurile importante ale acelei perioade – fie patrio?i irlandezi, fie de?inu?i de drept comun deporta?i în închisorile de la antipozi. Dintre oamenii implica?i în fotbal pe care îi men?iona?i în ultima parte a c?r?ii pe care îl aprecia?i cel mai mult? De ce? Exist? destule figuri iconice în fotbalul ultimului deceniu, îns? nu m? închin în fa?a nici uneia. Un Maldini sau un Steven Gerard livreaz? modele de ata?ament ?i fidelitate, f?r? ca asta s? m? invite la monumentalizare. Îi apreciez ca pe ni?te profesioni?ti care î?i cinstesc meseria ?i-?i respect? publicul, nimic mai mult. Deasupra lor l-a? situa totu?i, r?mânând în spa?iul britanic, pe Kenny Dalglish, un om care inflameaz? galeria lui Liverpool ?i acum, la zeci de ani dup? ce ?i-a încheiat cariera de juc?tor. Cum vi se pare c? a evoluat „boala englez?”? Dac? „boala englez?” e fotbalul, evolu?ia lui nu mai e o tain? pentru nimeni. Dup? ce joaca se transform? în joc vine pasul obligatoriu: jocul se preschimb? în afacere. Cu bune ?i rele. Relele fotbalului se cunosc, de?i antidotul întârzie s? apar?. Iar relele acestea sunt corup?ia (plus m?sluirile de rezultate ?i clasamente la comanda caselor de pariuri), spirala pecuniar? v?zut? drept r?ul necesar f?r? de care fotbalul n-ar putea s? respire, dopingul ?i violen?a tribalizat? a anumitor fac?iuni din galerii, cu deraieri neonaziste sau de alt? natur?. „Binele se vinde r?u ?i r?ul se vinde bine”. E relevant? aceast? afirma?ie din roman pentru presa din România? Într-o mare m?sur?, da, e adev?rat?. Nu dramatizez, nu suspin ultragiat, doar constat. Pe pagina întâi a ziarelor nu stau laurea?i Nobel sau olimpici la chimie, ci asasini, violatori sau politicieni corup?i. Senza?ionalismul e consecin?a unui defazaj înc? nerezolvat fa?? de presa occidental? serioas?. Am tr?it atâta vreme sub clopotul interdic?iilor, încât înc? nu ne-am potolit foamea de picanterie, de sordid, de promiscuu. Nu e grav, nu e tragic, nu e nici m?car trist din cale-afar?. E nevoie de r?bdare, atâta tot. Pân? în 1990 n-am avut voie nimic, prin urmare s? profit?m c? acum ni se permite tot. Cred c? pân? la urm? acneea tabloid? va disp?rea de pe obrazul presei. Nu s?pt?mâna sau luna viitoare, dar va disp?rea. Lucrurile vor intra treptat în matca normalit??ii. Fire?te, ca s? se întâmple asta, e de dorit ca presa care se consider? de ?inut? s? scape ea îns??i de buruienile tabloide care au n?p?dit-o.