Vorbeşte la TV ca la o bere cu prietenii. Spune că ţara defectă în care trăieşte îl provoacă să-i judece dur pe alţii şi că, într-un stat corect, Mihaela Rădulescu n-ar fi cea mai citită scriitoare.

Radu Banciu e un tip rârâit, dar mai importante în profilul său vocal sunt inflexiunile. Se foloseşte de ele atunci când dă sentinţe: că unu e super-fotbalist, că altu’ e un prost, că Păunescu a fost "un porc". Când ajunge la cuvântul-sentinţă, îl pronunţă atât de lung încât zici că îl desparte în silabe. Iar atunci când a spus, în emisiunea pe care o face la B1TV, "an-al-fa-be-tă", iar numele "Mihaela Rădulescu" s-a găsit în aceeaşi frază, s-a trezit cu o grămadă de telefoane pe cap. Ba chiar şi cu o replică: "Un măscărici". Mihaela a zis-o fără inflexiuni, fără despărţire în silabe.

Dar, cum notorietatea ei o depăşeşte cu mult pe cea a lui, Banciu s-a trezit în situaţia celor de la Dinamo atunci când au înscris primii cu Lazio Roma, în preliminariile Ligii Campionilor din 2007. Italienii au dat trei goluri după pauză şi i-au eliminat pe dinamovişti, iar Mihaela l-a făcut pe Banciu "un măscărici", practicant de "fascism monden" şi "personaj caragielesc".

"În ’89, Păunescu ar fi fost îngropat fără cruce"

Nu e primul scandal al lui Banciu. Altul foarte mare a fost anul trecut, când, imediat după moartea poetului Adrian Păunescu, a spus: "A murit un porc". Îl întreb ce a avut cu poetul. Îmi răspunde că nu poate uita, când, la Revoluţie, Păunescu îşi turna cenuşă în cap şi se confesa naţiunii la TV: "Recunosc, am fost un porc".

Nu l-a enervat asta, ci anii care au urmat. "Dacă ar fi murit la ambasada SUA, în ’89, l-ar fi îngropat fără cruce. Aşa zisul cult al personalităţii nu putea fi reluat, dar el a pus câte o cărămidă la propriul drum în viaţă. Şi a revenit în viaţa publică, mai întâi la partidul ăla muncitoresc, apoi a intrat în PSD. Bun, avea talent la scris, atunci asta trebuia să facă", spune Banciu.

Apoi continuă, dezamăgit: "Noi am crezut că va fi o societate în care se va face ierarhia valorilor. Dar unii n-am uitat".

"La Fănuş, toate se duceau spre viţa de vie"

Tot aşa nu-l poarte ierta pe Dinescu, care l-a dezamăgit după Revoluţie. Spune că a preferat să fie mereu sincer, chiar dacă trebuie să vorbească de oameni care i-au fost dragi. Fănuş Neagu era unul dintre greii presei atunci când el, Radu Banciu, păşea în jurnalism ca mărunt redactor. Banciu recunoaşte asta, dar nu poate să nu-şi exprime o opinie sinceră: Fănuş scriitorul nu i-a plăcut, preferaţii săi sunt Panait Istrati şi Eugene Ionesco, pe care i-a citit în franceză.

"La Fănuş nu puteai să digeri atâta metaforă, era ca şi cum ai mânca 20 de prăjituri una după alta. Era savuros când îl citeai în presă (Fănuş era cronicar sportiv – n.r.), dar nici acolo nu era uşor. Vorbea de vinurile lui în fiecare text. Toate se duceau spre viţa de vie".

"E un om ocupat în ultima vreme", îmi şopteşte Radu Naum, colegul de platou al lui Banciu la B1, în timp ce tizul său vorbeşte la telefon. Banciu - ajuns la 41 de ani, cu soţie şi copil - n-a regretat niciun moment vorbele de la TV.

"Crezi că le-am zis inconştient? Dacă ai trăi într-o ţară corectă, din punct de vedere deontologic măcar, poate că n-ai nevoit să reaminteşti cum stau lucrurile. În acea ţară, oamenii ăştia n-ar fi ajuns atât de sus încât să vorbim de ei", le bagă Banciu în aceeaşi oală pe vedetele pe care le atacă la "Razii de noapte".

Cu vreo două decenii înainte să îşi exprime opinia sinceră, dar exagerată, despre Mihaela, Banciu era student în Cluj-Napoca, la Babeş-Bolyai. Venise din Târgu Mureş pentru a urma Literele, deşi ştia că facultatea asta e ca şi cum te-ai duce "fix cu capu-n zid". "Singura şansă era să fiu profesor la ţară. Încă nu se gândea pe atunci «sunt profesor, m-am curăţat», dar pe mine nu mă atrăgea".

Diploma din Franţa: "E albastră, mă uit la ea"

Cum ştia bine franceză, a făcut un curs de turism şi industrie hotelieră în Franţa. Diploma, eliberată de Camera de Comerţ şi Industrie din Paris, avea să sfârşească la un loc cu cea de la Litere, cu o mică diferenţă: "asta de la francezi e frumoasă, e în relief aşa, albastră, ţi-e drag să te uiţi la ea".

A vrut să se folosească de ea în august 1997, când a venit să îşi caute de lucru în Bucureşti. Cu diploma din Franţa la el, a încercat la Nouvelles Frontieres, o agenţie de turism. O secretară i-a luat CV-ul, i-a spus că-l va suna. "Ce m-a frapat e că, atunci când mi-a dat un post-it cu contactul, a scris Nouvelles cu un singur «l». Eu, care am citit peste 200 de cărţi în franceză în facultate, nu puteam să mă duc să lucrez la unii care nu ştiu să scrie".

"OMUL, FENOMENUL, NESIMŢITUL"

"Nu voiam să ne dăm drept altcineva, eram nesimţiţi"

După-amiaza acelei zile de august 1997 l-a prins la uşile ProSport. Ziarul se înfiinţase de o lună, iar Banciu admira condeiul lui Cătălin Tolontan. "M-a întrebat Tolontan dacă am scris, dacă ştiu cu computerul, mai multe. La toate am zis că nu, computere văzusem la Cluj doar stinse. Dar i-am zis că vreau în presă".

Tolontan l-a trimis la un meci, Dinamo-Rapid, apoi la altul, Rapid-FC Argeş. "A bătut Argeşul, 2-0. Am scris o cronică în care l-am făcut muci pe Mircea Lucescu (antrenorul Rapidului pe atunci – n.r.). Cronicile din ziare îi dădeau dreptate lui Lucescu, care, cum e el, zicea că a fost furat de arbitri. Eu am scris ce am văzut: că Argeşul a fost două clase peste ei, au marcat două goluri pe contraatac, s-au pişat pe ei. M-a angajat". Era plătit cu 200 de dolari.

S-a ocupat de fotbal, apoi a fost trimis la "Sporturi". Banciu avea să găsească marea dragoste: ciclismul. "Rămăseseră 4-5 sporturi. Unul era secund la auto, şef era Adrian Georgescu, scria de moto, Formula 1, raliuri. Dacă erau rămăşiţe, se dădeau cu trotinetele aia pe acolo, să scrie cineva. N-am luat asta. Apoi, erau haltere, bob, încă ceva şi ciclism".

În primele luni, rar îi intrau în ziar ştiruţele pe care le scria: "Luam ziarul a doua zi, de cele mai multe ori nu găseam nimic". Până într-o zi din 1998, când era etapă de Turul Franţei. "L-am convins pe Tolo că e o mare competiţie. Auzise ceva, vag. Am reuşit performanţa halucinantă ca turul să fie pe pagina întâi", îşi aminteşte Banciu. Titlul articolul era "Cine a omorât Turul Franţei?", după un imens scandal de dopaj, în urma căruia patru echipe s-au retras din competiţie.

Când a plecat la Gazeta, după vreo doi ani de ProSport, condiţia a fost să fie lăsat să comenteze turul. A făcut-o între 1998 şi 2008, la Eurosport, alături de Radu Naum. Faima de aici l-a adus şi la pupitrul radio şi, după 2008, la Sport.ro şi, acum, la B1TV. Oameni care îl admiră i-au dedicat un site, radubanciu.ro, cu motto-ul: "Omul, fenomenul, NESIMŢITUL".

"Aveam mottoul «Nişte nesimţiţi» la o emisiune la radio, cu Andy Stănescu. Eram nişte nesimţiţi, nu voiam să ne dăm altfel", explică Banciu.