Statele occidentale și Ucraina trebuie să facă față unui set de provocări pentru a-l putea învinge pe Vladimir Putin. Acestea sunt cruciale în contextul în care războiul declanșat de Vladimir Putin se îndreaptă spre faza sa decisivă. Îndeplinirea acestor condiții reprezintă o oportunitate pentru lumea civilizată, ca să modeleze un viitor mai bun.

În următoarea perioadă, Ucraina și partenerii săi occidentali trebuie să atingă mai multe obiective și să facă față unor provocări menite să transforme amenințarea autoritaristă a lui Vladimir Putin într-o oportunitate istorică pentru ca lumea civilizată să modeleze un viitor mai bun. Este concluzia la care a ajuns jurnalistul Frederick Kempe, într-un comentariu publicat pe site-ul Atlantic Council.

El enumeră cinci provocări cruciale pe care Occidentul, împreună cu Ucraina trebuie să le abordeze în următoarea perioadă pentru a pune capăt acestui război. Unele sunt pe termen scurt, în timp ce altele au consecințe generale pe termen mai lung.

Toate sunt necesare pentru a transforma lumea civilizată într-un loc mai bun.

Provocările cărora va trebui să le facă față Occidentul

În comentariul său, jurnalistul a grupat provocările la care face referire în mai multe categorii, după cum urmează:

• Pot prietenii Ucrainei - în special cei din Europa și America de Nord - nu numai să-și mențină, ci și să-și consolideze unitatea și solidaritatea în fața brutalității crescânde a lui Putin? În condițiile în care prețurile globale la energie și inflația sunt în creștere, pot ei să evite oboseala inevitabilă în rândul democrațiilor și să rămână concentrați asupra a ceea ce pare o amenințare îndepărtată?
• Vor continua furnizorii de armament ai Ucrainei să ofere Kievului capacități militare mai mari, în ciuda amenințărilor Moscovei cu escaladarea (inclusiv cu posibila utilizare a armelor nucleare)? Și cu acest armament îmbunătățit, pot trupele ucrainene nu doar să mențină, ci și să recucerească teritoriul ocupat de trupele rusești?
• Poate NATO să depășească opoziția președintelui turc Recep Tayyip Erdogan - și, eventual, a altora - față de iminenta cerere de aderare a Finlandei și Suediei? Poate oferi Finlandei și Suediei un statut de protecție până când vor fi membre cu drepturi depline și poate accelera procesul de aderare? Poate Senatul SUA să ratifice aderarea Finlandei și a Suediei la NATO înainte de vacanța de vară, creând un impuls crucial?
• Pot Ucraina și prietenii săi să facă mai mult pentru a stabili narațiunea corectă din punct de vedere faptic că Putin este singurul responsabil pentru acest război premeditat și neprovocat? Pot ei să ajungă mai eficient la poporul rus, astfel încât acesta să înțeleagă mai bine că președintele lor a lansat în numele lor un război care nu era în interesul lor?
• În cele din urmă, pot Statele Unite și aliații și partenerii lor să îl învingă strategic pe Putin și să slăbească suficient de mult capacitatea militară a Rusiei, astfel încât Moscova să nu poată continua războiul sau să repete ceva similar în altă parte? Pot NATO și partenerii săi globali să se consolideze suficient de mult astfel încât să descurajeze mai eficient acest tip de amenințare în viitor?

Aceasta este o listă lungă - și este doar începutul.

O oportunitate pentru a construi o lume mai bună

În concluzie, se arată în material, reziliența, ingeniozitatea, patriotismul și curajul ucrainean au oferit lumii libere o oportunitate nu doar de a salva Ucraina, ci și de a inversa anii de derivă democratică și de revenire autoritară.

Dacă lumea democratică vrea să evite ca domnia junglei să înlocuiască statul de drept, acum este momentul acțunii.

La fel de important în anii următori va fi ca comunitatea transatlantică să îmbrățișeze Rusia și pe ruși ca parte a visului președintelui american George H.W. Bush de a avea o Europă „întreagă și liberă”.

Factorii de decizie politică ar trebui să se gândească deja cum să facă acest lucru. Între timp, însă, prietenii Ucrainei trebuie să înăbușe obsesia revanșardă și istoric pervertită, a lui Putin, de a restaura o falsă noțiune de „Rusie străveche” prin orice mijloace necesare.

Ce reprezintă aderarea Finlandei și Suediei la NATO

Săptămâna trecută a evidențiat un impuls pozitiv în acest scop. Finlanda și Suedia s-au îndreptat spre aderarea la NATO. Regatul Unit a înăsprit sancțiunile care au spart zidul de secret al lui Putin în jurul familiei sale și a presupusei sale iubite. Trupele rusești par să se retragă din Harkov, al doilea oraș ca mărime din Ucraina. Iar trupele ucrainene au început să lanseze o contraofensivă spre orașul estic Izyum, vizând liniile de aprovizionare rusești din regiunea Donbas.

Finlanda și Suedia au ajuns la concluzia că este mai bine să renunțe la neutralitate și să adere la NATO. Pentru acele voci eronate care încă mai susțin că aderarea la NATO destabilizează mai degrabă decât asigură o Europă mai pașnică, vorbiți cu oficialii din aceste două țări - care au privit cum cei trei membri baltici ai NATO au rămas în siguranță în timp ce Rusia a invadat Ucraina, un stat care nu este membru NATO.

Erdogan reprezintă cea mai mare opoziție de până acum față de aderarea Suediei și Finlandei, pe baza a ceea ce Turcia spune că Suedia adăpostește de mult timp teroriștii kurzi. Cu toate acestea, limbajul său sugerează că aceasta este mai mult o stratagemă de negociere decât un obiect de neclintit: "În acest moment, urmărim evoluțiile privind Suedia și Finlanda, dar nu avem opinii pozitive", a declarat el.

Putin nu numai că nu a reușit să cucerească Ucraina, dar a provocat și schimbări globale care merg mult dincolo de Finlanda și Suedia.

Optimismul premierului italian Mario Draghi

La primirea unui Distinguished Leadership Award din partea Consiliului Atlantic, la 11 mai, premierul italian Mario Draghi a declarat că invazia Rusiei în Ucraina a provocat „o schimbare de paradigmă în geopolitică”.

„A întărit legăturile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, a izolat Moscova, a ridicat întrebări profunde pentru China. Aceste schimbări sunt încă în curs de desfășurare, dar un lucru este sigur: Ele vor rămâne cu noi pentru o perioadă lungă, lungă de timp. Trebuie să continuăm să sprijinim curajul ucrainenilor în lupta lor pentru libertatea lor și pentru securitatea noastră, a tuturor”, a mai spus el.

Va reveni ucrainenilor să decidă termenii acestei păci, și nimănui altcuiva, a mai spus Draghi, care a subliniat că războiul a strâns legăturile din interiorul UE.

„Războiul din Ucraina are potențialul de a apropia și mai mult Uniunea Europeană. Trebuie să ne amintim de urgența momentului, de amploarea provocării. Aceasta este ora Europei și trebuie să o profităm. Alegerile cu care se confruntă europenii sunt brutal de simple. Putem fi stăpânii propriului nostru destin sau sclavii deciziilor altora”, a spus el.

Ceea ce îl face pe Draghi să fie optimist este faptul că Europa nu abordează această problemă de una singură, ci este susținută de „legătura atemporală a relațiilor transatlantice. Testul de acum este dacă unitatea și impulsul actual al prietenilor Ucrainei pot rezista brutalității crescânde a lui Putin și a propriei lor oboseli se arată în comentariul de pe Atlantic Council.