– Evenimentul zilei: Cei mai mulți dintre acești copii de liceu – cu cinci dintre ei am și vorbit – sunt hotărâți să părăsească România la prima ofertă serioasă venită de la o universitate de renume. Ce părere aveți despre acest aspect? De ce credeți că nu vor să mai rămână în țară și, mai ales, ce-ar trebui să facem pentru a-i convinge să rămână? Ce-ar trebui să le oferim?

Mircea Ignat: Din păcate, 4 din 5 elevi aplică la universități foarte bune din Occident. Acesta este adevărul. Din curiozitate, i-am întrebat dacă pleacă pentru bani. Mi-au vorbit, cu maturitate, despre o altă prioritate: frica de mediocritate și nevoia lor de a trăi în comunități performante. Nu le este frică de competiție! Știți, este ca în sport. Dacă simți că ai calități, dorești să joci la Real Madrid, la Barcelona, la Manchester United, la Arsenal, la Juventus… Avem, dintre foștii noștri discipoli, o comunitate serioasă în Anglia, la Imperial Londra, la Cambridge, la Mancester, la Surrey. Avem tineri la Politehnica din Aalborg, în Danemarca, în Germania, la Heidelberg, la Bremen, la München, în SUA, la Yale, Boston etc., etc. Sunt fericit când, în vacanțe, ne revedem la București. Mă bucur și când mai primesc câte un semnal, așa, de departe…

Fuga după poza cu medalii

– Pe de altă parte, România îi pregătește gratis pe acești copii, iar când sunt aproape gata să ajute, la rândul lor, sistemul al căror produs sunt, pleacă, alte națiuni profitând de pe urma investiției noastre. Se întâmplă acest fenomen de câțiva ani. Așa ne-au plecat mulți ingineri, medici și tot soiul de specialiști. Sigur, nu acești oameni sunt de condamnat, ei vor să ducă un trai mai bun, din toate punctele de vedere. Dar ce-i de făcut? România se duce, astfel, de râpă, pentru că nicio resursă, oricât de bogată ar fi, nu-i inepuizabilă.

– Sistemul este păgubos! Statul trebuie să găsească metode să-i atragă pe acești copii. Dar cum să-i atragi când tu, ca stat, nici măcar nu le susții deplasările la concursuri? Vii doar la final, la poza cu medaliile! În plus, acești tineri de elită nu sunt bine primiți nici în comunitățile mediocre din învățământ și cercetare, pentru că strică ierarhiile existente!

– Care sunt, stimate domn, carențele sistemului nostru de Educație?

– Învățământul se bazează mult prea mult pe reproducerea mecanică a materiei, pe chestiuni stereotipe! Ar trebui să mizeze pe programe în care gândirea și rezolvarea practică să fie bine legate. Stăm prost la experimentele de laborator din cadrul școlilor! Este necesar și un efort al profesorilor, care să joace alături de elevi, așa cum se petrece în Occident. Din păcate, refuzăm metodele și programele bune, pe care nu le înțelegem și care ne obligă să facem eforturi de gândire! „Inițiați un inventar al elitelor!”

– Ce mesaj i-ați transmite ministrului în exercițiu, doamna Ecaterina Andronescu?

– Să inițieze un inventar al elevilor de elită din licee și să oficializeze Olimpiada și competițiile pe proiecte de cercetare! Sunt la fel de importante ca olimpiadele obișnuite de matematică, fizică, informatică. În plus, cam aceeași copii merg și la acestea. Poate nu se știe, dar participarea și premiile câștigate la acest gen de competiții reprezintă bonificații importante pentru admiterile la universitațile bune și foarte bune din Occident, unde ajung și tinerii noștri merituoși. Avem nevoie de elite, ele sunt locomotivele oricărei societăți… Doamna profesoară Ecaterina Andronescu să fie sigură de acest lucru. Problema noastră principală este, acum, cum să facem examenele de bacalaureat cât mai permisive… O aiureală! Liceul nu este pentru oricine, este în primul rând pentru elite. La liceu trebuie să intre cei mai buni elevi. Simplu!

– Stimate domn, lucrați în cercetare. Ce înseamnă acest domeniu pentru politicienii României? Este unul respectat? Este meseria de cercetător o meserie respectată în țara noastră?

– Este, în mod sigur, un domeniu marginal, un domeniu destul de rafinat, pe care ei nu îl înțeleg, în mod sigur! Nu este, așadar, un domeniu respectat. Spiritul cercetării lipsește. Domeniul este în cădere, într-o cădere proporțională cu declinul liceelor și colegiilor. Cred că mai degrabă ne îndreptăm spre o zonă de salariați, nu de cercetători. E cea mai periculoasă tendință.

Progresele științei sunt anulate de educația mentală precară”

– Evenimentul zilei: Ca cercetător științific, din această postură a omului de știință, cum vedeți, domnule Mircea Ignat, viitorul apropiat al României? Mă refer la un viitor tehnologic, bineînțeles. Știu că noi n-avem nici măcar o linie de metrou completă în capitală, dar nu mă pot abține să nu vă întreb: credeți că vor avea românii la dispoziție autostrăzi suspendate în următorii 50 de ani? Sau nu va mai fi nevoie de drumuri, altele urmând să fie mijloacele de locomoție?

 – Mircea Ignat: Este ciudat să știi că pe vremea monarhiei se construiau mai mulți kilometri de șosea și de căi ferate decât se construiesc acum, în anii noștri, sau că trenurile de atunci aveau întârzieri mult mai mici decât cele de acum. Nu mai vorbesc de podurile construite în acea vreme… Neîngrijite, neconsolidate, acum sunt în pragul prăbușirii. Neimplicarea intelectualilor și a oamenilor capabili, dublată de tupeul incompetenților care ajung la pupitrul deciziilor profitând de indiferența primilor, ne-a adus aici. Să dispară această neimplicare și vom reveni la vremuri normale. „Ne lipsesc managerii de mentalități”

Portretul ortretul tânărului de succes.  Ștefan Ursu învață la un liceu din Brașov, dar asta nu-l împiedică să participe, periodic, la cursurile Institutului de Cercetare Alexandru Proca din Bucureșt

– Credeți că ar fi suficient?

– În ciuda realizărilor științei și tehnicii, fără o mentalitate construită pe cultură, sinceritate și demnitate, nu putem progresa. Cred că ne lipsesc managerii de mentalități, adică intelectualii adevărați. Să știți că progresele aduse de tehnică și știință, poate e utopic ce spun, dar sunt anulate de educația și instrucția mentală precare. În general țoapele nu pot face casă bună cu știința și mentalitatea, dar pot să le dirijeze, și chiar să le spună savanților ce să întreprindă cu aceste realizări. Așa de actuale mi se par episoadele din „Tanța și Costel”, ale lui Băieșu, încât încep să mă sperii când mă gândesc la evoluția noastră. Dar, cum spunea Petre Țuțea, „Dumnezeu ne mai dă câte un șut…”. Sigur o să ajungem să avem și autostrăzi suspendate, pe care vor circula, dacă nu stăm de veghe, mii de Mitici, de Tanțe și de Costeluși, care vor impune normalitatea…

– Evenimentul zilei: Schițați-ne, vă rog, în câteva tușe, portretul unui copil deosebit cu care ați lucrat. Cum este el dincolo de laborator, de calculator, de camera de studiu? Are timp să-și trăiască și viața de adolescent, pentru că mulți părinți se plâng de programul școlar foarte încărcat?

– Mircea Ignat: În general, pentru populația școlară convențională și chiar pentru populația României, acești tineri sunt considerați ceea ce denumim tocilari. Ziua lor este foarte densă, începe foarte de dimineață, preocupările lor sunt foarte vaste, depășind informația și exercițiul școlar. Ajung o dată sau de mai multe ori și la laboratorul Centrului Alexandru Proca, mergând poate mai mult de două ore dus-întors până la noi în Vitan. Dar știu și să se distreze, au anturajele lor, unde nu ajung prea des mediocrii. Mulți au timp și de sport, avem elevi care fac sau au făcut (mă gândesc la cei care au părăsit Centrul) sport de performanță, ceea ce i-a ajutat în construirea performanței în cercetare. Sunt copii care fac atletism, volei, scrimă, natație, baschet, alții știu să cânte la pian, joacă teatru, pictează… Toate aceste activități ajută la formarea personalității. Sigur, un merit este și al familiei. Vă întreb, la sfârșit: cum vă explicați că acești tineri de succes au timp de toate aceste activități, în timp ce ceilalți tineri, cei obișnuiți, se vaită încontinuu că nu mai au vreme să-și trăiască viața, fiind foarte încărcați cu programa școlară?