“Concluzia e că nu există omul de Bugiuleşti. În 1992 sau 1993, în Vâlcea au ajuns nişte specialişti belgieni care au examinat oasele. Aceştia au ajuns la concluzia că oasele aparţin unei specii de urs. În cazul de faţă nu se pune problema unei confuzii foarte mari întrucât oasele de urs seamănă cu cele umane. Nimeni nu a mai pretins apoi că la Bugiuleşti a fost găsit strămoşul europenilor”, a declarat Aurelian Popescu, muzeograf în cadrul Muzeului Olteniei.
După Revoluţie, s-a emis şi ipoteza că oasele ar fi de maimuţă. Totuși nu au mai fost efectuate alte expertize care să ateste acest lucru. Însă depozitul osteologic de la Bugiuleşti a atras atenţia unor cercetători din America. În anii 2000, aceştia au vizitat Vâlcea pentru a aflat date suplimentare despre o specie rară de maimuţe.
Cel mai „bătrân” european trăia în cete sau hoarde
Descoperirea de la Bugiuleşti a fost pomenită în majoritatea cărţillor despre proto-hominizi sau “oamenii în formare”. Pe baza informaţiilor iniţiale, unul din istoricii vâlceni a încercat să explice cum trăia strămoşul europenilor.
“Australanthropus Oltenesis trăia în cete sau hoarde şi ducea o viaţă mult asemănătoare animalelor. În ceea ce priveşte hrana sau locuinţa, ştia să si-o “aleagă” şi să se adăpostească sub stânci, în peşteri sau pe terasele râurilor. Ca fiinţă inteligentă a făcut progrese în făurirea uneltelor din os şi mai puţin din piatră şi pândea, după cum o dovedeşte osuarul de la Bugiuleşti, înnămolirea animalelor preferate, pe care apoi adesea le sacrifica. Numai aşa îşi găseşte explicaţia faptul că într-un perimetru restrâns s-au descoperit resturile fosile la 28 de specii de ierbivore şi carnivore, precum şi de maimuţe, care nu puteau să convieţuiască paşnic”, explica istoricul Gheorghe Petre-Govora, în volumul “O preistorie a nord-estului Olteniei".
Sursa: Adevărul
Recomandările noastre
