Aryeh Shimron spune că a efectuat o serie de teste care ar susține ipoteza avansată de „Mormântul pierdut al lui Iisus”, un controversat documentar realizat în 2007 de cineastul american James Cameron. Potrivit acestuia din urmă, un mormânt din cartierul Talpiot, Ierusalimul de est, descoperit în 1980, ar fi locul de înhumare al lui Iisus din Nazareth, al soției acestuia Maria Magdalena și al fiului lor Iuda. „Mormântul pierdut al lui Iisus” arată că în camera mortuară se aflau nouă osuare inscripționate cu nume precum ”Iisus fiul lui Iosif”, „Maria” sau altele care pot fi asociate Noului Testament. Inscripțiile respective și data aproximativă a înhumării i-au făcut pe unii să afirme că mormântul din Talpiot conține rămășițele umane ale Mântuitorului care nu numai că nu a înviat niciodată, dar s-a și căsătorit și a făcut un copil.

Controversatele afirmații au fost respinse la vremea respectivă de reputați arheologi și alți specialiști, din nenumărate motive, mai ales că numele aduse în discuție erau destul de răspândite în urmă cu 2000 de ani.

Aryeh Shimron (foto) a declarat pentru New York Times că testele geochimice la care a supus un osuar provenind dintr-o colecție privată și inscripționat în aramaică „Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus” au revelat faptul că acesta ar fi veriga lipsa din celebrul mormânt. Practic, același strat fin de rendzină a fost identificat pe toate cele zece osuare aflate în discuție. Astfel, toate provin din același mormânt din Talpiot, inscripția în aramaică de pe cel de-al zecelea mărind considerabil șansele ca mormântul din Ierusalimul de est să fi fost locul de îngropăciune al familiei lui Iisus Hristos, explică Shimron.

„Dovezile sunt mult peste orice așteptări (…) Cred că am descoperit cea mai puternică și mai clară probă că osuarul lui Iacob aparține mormântului din Talpiot”, mai spune Shimron. Chiar dacă descoperirea geologului ar putea reaprinde dezbaterile și controversele în jurul „mormântului” lui Iisus, probele propuse de el sunt deocamdată mult prea „subțiri” ca să poată fi acceptate de comunitatea științifică.