Nu şi-a luat concediu de cinci ani, iar de aproape patru o caută pe avocata din Braşov. O "relaţie" specială, care i-a făcut pe amândoi cunoscuţi.

Obiectul muncii sale sunt criminalii, teroriştii sau marii bandiţi. Când intri la el în birou, te aştepţi să vezi poze cu oameni fioroşi, cu figuri lombroziene, de ucigaşi în serie. Când colo, în spatele biroului, de pe o măsuţă şi de pe seiful dintr-un colţ "te privesc" îmbufnate şi curioase peste 60 de bufniţe. Sunt din lemn, sticlă, diverse metale, pluş sau felurite roci. Alte două colecţii sunt ordonate pe rafturile bibliotecii: una e de maşinuţe, alta de diverse plachete. Lângă fereastra ce dă spre Casa Poporului, un acvariu cu peştişori jucăuşi şi un căluţ de lemn. Dar cea mai impresionantă e colecţia de dosare.

Are alura unui săritor în înălţime şi pare mult mai tânăr decât la televizor. Telefonul îi suna întruna. De trei ani şi jumătate "visează" o singură femeie: pe Elodia. E Marius Iacob, procurorul-şef al Secţiei Urmărire Penală, Criminalistică de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ).

Logodit cu procuratura

Toată lumea l-a văzut la televizor, mai cu seamă de când instrumentează cazul dipariţiei Elodiei Ghinescu. Însă nimeni nu i-a pătruns în viaţa personală. Are 40 de ani, este necăsătorit şi munceşte 7 zile din 7.

"Vă bat fetele la uşă, partidă bună?", vine întrebarea. "Da şi nu. Dar am o prietenă cu care sunt de vreo patru ani şi ceva. E poliţistă şi lucrează în MAI. Ăsta e norocul meu, mă înţelege şi s-a obişnuit cu programul meu infernal. De cinci ani nu mi-am mai luat o zi de concediu, nu că nu mi-ar fi aprobat cineva cererea. Vin la serviciu şi în weekend. Sunt zile când mă prinde noaptea... E greu să-ţi faci concediul singură!", îşi devoalează o părticică din intimitate celebrul procuror.

Omorurile, la mare căutare în presa anilor ’90

Şeful procurorilor criminalişti de la Parchetul General s-a bucurat de o "presă bună". Mulţi îl acuză că vrea să-şi facă publicitate. "Relaţia cu mass-media e stresantă din cauza competiţiei dintre ziarişti! Eu am fost tot timpul deschis, pentru că trebuie să arăt rezultatele muncii mele. Erau perioade în care aveam în lucru dosare cu 10 arestaţi pentru omor. Între ’97 şi 2003 am fost simplu procuror criminalist şi omorurile erau la mare căutare în presă", îşi explică procurorul Marius Iacob imaginea de Corrado Cattani.

Experienţa de un an ca şef al penitenciarelor i-a plăcut: "A fost o surpriză când Monica Macovei mi-a propus... Am acceptat şi nu mi-a părut rău, a fost o experienţă unică. Era un sistem disciplinat, care trebuia reformat din punct de vedere al mentalităţilor", povesteşte procurorul născut la Câmpulung - Argeş şi crescut la Buftea.

INSOMNIACI

Cu ochii pe OTV, în schimburi

Inevitabil, discuţia duce la Elodia. Îşi duce mâinile la tâmple, oftează. "E cazul care mi-a consumat cea mai multă energie. Există indicii clare că e vorba de omor. Cioacă a avut o atitudine oscilantă... Nu am avut niciodată sentimentul că poate să apară, că e vie... Din punctul meu de vedere, chiar dacă rămăşiţele Elodiei nu vor fi găsite, tot sunt suficiente probe care ar justifica trimiterea în judecată a lui Cristian Cioacă", vorbeşte criminalistul despre obsesia sa care a isterizat o naţiune întreagă.

"Nu sunt cel mai deştept"

Recunoaşte că s-a uitat şi la circul făcut de Dan Diaconescu la OTV, pentru că trebuia să urmărească ancheta publicistică...: "Eram mai mulţi, poliţişti, procurori, făceam cu schimbul. Se stătea noaptea şi se înregistrau emisiunile! O informaţie oarecare de presă putea să mă ajute. Nu am plecat niciodată de la premisa că ce fac eu e perfect şi că nu am nevoie de niciun sfat. Sunt situaţii când o informaţie din presă, o informaţie dată de un om, te poate ajuta. Nu pot să zic niciodată că eu sunt cel mai frumos, cel mai deştept, că eu am dreptate!".

Procurorul recunoaşte meritul presei: "În actul de finalizare a urmăriri penale voi scrie şi voi insista pe faptul că mediatizarea excesivă a cazului a furnizat indicii în plus că ea nu mai poate fi în viaţă. Ar fi recunoscut-o lumea! Nu putea să stea deoparte şi să vadă cum acasă o aşteaptă copilul. Părinţii ei nu aveau linişte. E imposibil ca un om cu o viaţă socială absolut normală, cu o poziţie socială să lase totul şi să plece într-o direcţie necunoscută. Nu avea niciun motiv să-şi părăsească copilul, profesia...".

Zâmbetul lui Cioacă

Procurorul Marius Iacob are un ghimpe. Se agită la întrebarea dacă suspectul principal e un geniu sau dacă l-au ajutat cunoştiinţele de poliţist. "Cioacă tot timpul a încercat să acrediteze ideea că e în viaţă. Nu cred că l-a ajutat meseria. Cred că, pur şi simplu, a găsit un loc bun în care a ascuns cadavrul. Părerea mea e că a făcut greşeli fundamentale. Era sânge în casă, în portbagaj! A încercat să arunce haine, parfumuri şi alte lucruri într-o râpă... N-a găsit nicio explicaţie logică pentru ele. La început dădea declaraţii contradictorii, apoi n-a mai dat deloc. A picat testul poligraf cu brio. Păi, domnule, dacă-ţi dispare soţia, te gândeşti că ori a plecat de bunavoie şi trebuie s-o căutăm, ori a omorât-o altcineva. Hai s-o căutăm, pentru că e mama copilului meu, nu pot să stau nepăsător... Pentru el e o problemă de viaţă şi de moarte.. Să te duci la puşcărie... A fugit tot timpul de asta. El speră să nu se găsească cadavrul şi să scape", se ambalează magistratul.

"Am respectat demnitatea oricărui infractor"

Zâmbetul ironic, superior şi aparent cinic al lui Cristian Cioacă ar scoate din pepeni pe oricine. Nu şi pe Marius Iacob. "L-aţi privit vreodată în ochi pe Cioacă, strigându-i: «Băăă, tu ai omorât-o!!!»". Răspunde calm: "Nu. Eu am respectat demnitatea umană a oricărui infracor. Chiar şi a celor cu cinci-şase crime! Le-am vorbit frumos. Am fost anchetatorul care am administrat probe, nu printr-o atitudine agresivă. Asupra unui suspect nu e bine să faci presiuni, ci să-i probezi vinovăţia prin administrarea probatorului".

Au trecut trei ani jumate de la dispariţie. După cinci ani, Elodia poate fi declarată, judecătoreşte, moartă: "Atunci voi analiza posibilitatea de trimitere în judecată a suspectului. Chiar şi în lipsa cadavrului! Am zis că, dacă nu e moartă, îmi dau demisia. Mi-am asumat public declaraţia! Nici o şansă! Elodia n-o să apară! În vară reluăm căutările". Ţine să precizeze că nu va goli barajul Vidraru, aşa cum s-a speculat: "E chestie de siguranţă naţională".

"Cazuri de condamnare fără cadavru au mai fost. Dar de o asemenea mediatizare nu. Suspectul încerca să acrediteze ideea că ea este în viaţă, că de ce căutăm cadavrul, că e fugită de-acasă.", MARIUS IACOB, procuror

DOSAR. Elodia Ghinescu alături de Cioacă, devenit ulterior suspect

TEST

Crede în detectorul de minciuni şi ar mări perioada de reţinere preventivă la 72 de ore. În locul celui care a anchetat cazul Ţundrea, "pe care nici la palme nu-l mai poţi lua", şi-ar fi recunoscut vina

Sinuciderile lui Mihail Erbaşu şi Florian Anghelescu au făcut multe valuri. Mulţi au spus că cei doi nu s-ar fi sinucis. Şi de aceste două cazuri tot Marius Iacob s-a ocupat. "N-am avut niciun dubiu la finalizarea anchetei. Sunt convins că n-am greşit. M-a ajutat şi echipa...", este sincer procurorul-vedetă.

Mulţi infractori execută pedepse diferite, deşi au comis fapte asemănătoare. Chestionat dacă ar schimba ceva în acest sens, Marius Iacob e prudent: "Pedepsele sunt la latitudinea judecătorilor". Altceva, însă, nu-i convine: durata prea scurtă a perioadei de reţinere. "Dorim lungirea perioadei de reţinere preventivă. E de doar 24 de ore şi e foarte scurtă. Mai ales pentru cazurile complexe! În Europa, durata e de 48 sau 72 de ore. Nicăieri nu e de 24!".

Cazul Ţundrea: "Cea mai mare eroare judiciară"

Apare un caz, explodează în presă, apoi se aşterne praful pe dosar. Sunt nenumărate cazurile de tergiversări, şi opinia publică e revoltată. "Asta e percepţia, dar sunt motive obiective. Sunt expertize şi contraexpertize care durează", încearcă Marius Iacob să spele imaginea şifonată a Justiţiei. Întrebat de interceptările telefonice ilegale, procurorul râde: "Sunt poveşti! Cea mai serioasă instituţie cu care colaborez e SRI-ul!".

Sărim la cazul Ţundrea. "A fost cea mai gravă eroare judiciară din România! Surprinzător e că faţă de criminalul adevărat, Avram Gheorghe, deşi aflat într-un cerc de suspecţi, nu a fost începută urmărirea penală. E liber acum pentru că, după iunie 2007, fapta s-a prescris. Nu i-au recoltat probe biologice în baza cărora putea fi judecat şi condamnat. A fost prostie, incompetenţă sau gravă neglijenţă!", e drastic procurorul cu colegii săi. Nici în prezent, procurorul vinovat nu şi-a recunoscut eroarea. Îşi mănâncă liniştit pensia. "Eu în locul lui mi-aş fi recunoscut greşeala! Avram a picat poligraful cu brio şi după 19 ani!".

Procurorul Iacob e fan al detectorului de minciuni. "Eu cred în poligraf! Uite, Cioacă a picat. A avut indicii de comportament simulat. A minţit la toate cele trei întrebări relevante ale cauzei. A zis că e obosit!", revine anchetatorul la obsesia sa, Elodia. "Am insistat să-l mai facă o dată şi n-a mai vrut!". Zâmbeşte când e întrebat dacă a apelat vreodată la clarvăzători; "Da, am discutat cu mai mulţi, da’ nu ne-au ajutat în vreun fel...".

Averea la control!

La mână poartă un Tissot: "Face vreo 20 de milioane", îşi evaluează procurorul bijuteria elveţiană. Are un salariu de o sută de milioane de lei vechi. Dacă te iei după declaraţia de avere, comparativ cu alţi magistraţi, e sărac lipit.

Are un apartament de 75 de metri pătraţi în Rahova, pe care a dat 60.000 de euro în 2006, după ce şi-a vândut garsoniera şi a făcut un credit. Maşina, în schimb, e mai procopsită: un Audi Allroad, dar cam vechiuţ, din 2005: "Îmi ajunge cât câştig. Nu beau, nu fumez, n-am menajeră, spăl, calc, dau cu aspiratorul şi nu plec în concedii!". Performanţele sale într-ale gătitului se opresc la ouă ochiuri cu cartofi prăjiţi.

Marius Iacob s-a hotărât să se facă procuror de la 12 ani. "M-a influenţat procurorul de şedinţă de la procesul de divorţ al părinţilor mei, mi-a plăcut prestanţa lui. Pe atunci, erau procurori la divorţurile în care erau implicaţi copii. Îi mai ştiu şi acum numele. N-ar face altceva pentru nimic în lume: "Singurul pericol de a părăsi meseria e să apară Elodia. Mi-am dat cuvântul!".

"În cazul Ţundrea a greşit şi un poliţist. I s-a spus că-i o persoană dubioasă şi, gata, ăsta trebuie să fie autorul. Nu s-au mai uitat în stânga sau dreapta.“, MARIUS IACOB, procuror

COLECŢIE. Procurorul a prins drag de bufniţe pentru că sunt înţelepte şi isteţe

CV

"Nu am fost niciodată într-un club"

Marius Iacob s-a născut în octombrie 1970, la Câmpulung - Argeş. A terminat Dreptul în 1994 şi a fost, pe rând, procuror la Parchetul de la Sectorul 6, procuror criminalist şi prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi directorul general al Adminstraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Printre dosarele pe care le-a instrumentat, câteva sunt celebre. În urma rechizitoriului său, Dragoş Ciupercescu, atentatorul cu grenadă de la Liceul "Jean Monnet", a fost condamnat la 18 ani de închisoare pentru terorism.

Tot Iacob i-a băgat la zdup pe triplii asasinii Sende Dragoş Milea şi Marius Csampar. Marius Iacob a coordonat şi dosarele sinucigaşilor Erbaşu şi Anghelescu.

Întrebat dacă o să fie procurorul general al României, spune că nu s-a gândit şi nu-şi doreşte. "Am o relaţie foarte bună cu Laura Kodruţa Kovesi. Când i-am zis că vreau să fac şi dosare, nu să semnez doar trei hârtii, a acceptat. Un mare câştig. Mulţi prieteni îmi zic să-mi deschid cabinet de avocatură, dar nu mă tentează".

Ţine cu Steaua, ascultă orice gen de muzică, nu merge la sală şi nici nu-şi bea cafeaua pe Dorobanţi: "Nu am fost niciodată într-un club. Ei, bine, să nu se înţeleagă că sunt un îngeraş. Mai merg şi eu, ca orice om, la o recepţie, la un restaurant".