La sesizarea Mișcării pentru Regat și Coroană, DIICOT cerceteză falsul istoric și juridic comis la 30 decembrie 1947, care a avut ca rezultat răsturnarea ordinii constituționale în Regatul României și desființarea statului de drept. Scopul este restabilirea ordinii legale și constituționale legitime.

DIICOT – Structura Centrală a dispus, sub nr. 467/D/P/2018, începerea urmăririi penale „in rem”, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.397 și 438 Cod Penal, a transmis săptămâna trecută, Evenimentului zilei, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată, sub semnătura procurorul șef de secție Mihaela Porime.

În răspunsul dat la solicitarea noastră, făcută în baza legii 544 privind liberul acces la informațiile de interes public, DIICOT precizează că „alte aspecte legate de acest dosar nu pot fi comunicate în acest moment”.

Trebuie precizat că, inițial, am cerut următoarele informații, pe 28 decembrie 2017, de la Parchetul General: „Care este numărul de dosar, stadiul de lucrare și cine este procurorul de caz care instrumentează dosarul deschis prin sesizarea Mișcării pentru Regat și Coroană, din 10 mai 2017, cu privire la constatarea și îndepărtarea falsului istoric și juridic comis la 30 decembrie 1947, care a avut ca rezultat răsturnarea ordinii constituționale în Regatul României și desființarea statului de drept?”.

Pe 11 ianuarie, Parchetul General răspundea: „Vă informăm că solicitarea dumneavoastră a fost redirecționată pentru competentă soluționare către DIICOT, instituție de la care urmează să primiți un răspuns”.

Pe 12 ianuarie am adresat aceeași întrebare direct DIICOT. Răspunsul l-am primit pe 18 aprilie, semn că dosarul a fost deschis foarte recent.

 

Aservirea țării unei puteri străine ostile

Mișcarea pentru Regat și Coroană a înregistrat la Parchetul General, pe 10 mai 2017, o sesizare prin care-i cerea „să efectueze cercetările necesare pentru stabilirea împrejurărilor concrete, pentru stabilirea făptuitorilor, a vinovăției, a răspunderii penale și civile, după caz, și a înlăturării consecințelor decurgând din actele criminale care, după 06 martie 1945, au determinat răsturnarea ordinii constituționale a țării la data de 30 Decembrie 1947, determinând aservirea țării unei puteri străine ostile și Armatei URSS de ocupație, sub care s-a instaurat dictatura comunistă în România. După 1989, despre întâmplările din urmă cu 70 de ani au depus mărturie mari personalități ale României, care arată că a fost vorba de acțiuni ale comuniștilor total lipsite de legitimitate și criminale”.

 

Mărturia lui Corneliu Coposu

„La ordinul Moscovei, guvernul comunist al lui Petru Groza s-a prezentat la Palat și, înarmați cu pistoale, l-au forțat pe Rege, prin șantaj și amenințare, să semneze actul de abdicare. I-au pus în vedere că, dacă refuză să semneze sub presiune acest act, peste o mie de studenți arestați pentru manifestările lor anticomuniste și promonarhiste, care erau ținuți ostatici, vor fi imediat împușcați și se va declanșa un război civil, pentru care răspunderea morală îi va reveni Regelui Mihai. În fața acestei situații, pentru a evita vărsări de sînge și sacrificarea ostaticilor selecționați din vîrfurile elitei românești a studențimii, Regele a semnat actul de abdicare. Odată cu abdicarea Regelui, adică la începutul anului 1948, drumul spre comunizarea României a fost deschis”, spunea Corneliu Coposu, pe 20 august 1994, într-un interviu acordat istoricului Marius Oprea.

 

Scena abdicării povestită de Regele Mihai I

La mulţi ani după momentul abdicării din ziua de 30 decembrie 1947 , regele Mihai I a povestit cum s-au petrecut lucrurile: „Şi în seara zilei de 30 decembrie, mareşalul Palatului ne cheamă la telefon şi ne spune că Groza mă roagă urgent să vin la Bucureşti, fiindcă au o chestiune de familie de discutat. O chestiune de familie mi-am închipuit că va fi refuzul cu logodna, cu căsătoria. Şi când am venit aici, am urcat sus în odăile noastre şi a sosit şi Groza, l-a adus pe Gheorghiu-Dej neanunţat şi, în momentul ăla, a venit el cu hârtia pe care a scos-o din buzunar şi mi-a pus-o pe masă. Eu am citit-o la repezeală, am văzut nişte lucruri şi am spus că mă duc alături ca să citesc asta ceva mai liniştit. M-am dus în odaia de-alături unde era Nigel şi mi-a spus că casa a fost înconjurată cu trupe de-ale lor, santinele şi soldaţii noştri au fost arestaţi şi scoşi, telefoanele tăiate complet şi în jur când m-am uitat era artileria adusă acolo ca să înconjoare casa. M-am întors şi am spus: „Ce se întâmplă aici? Mi-aţi tăiat telefonul, mi-aţi înconjurat casa cu trupe”... Zice: „Păi dacă nu se semnează asta cât mai repede, o să fie mare bucluc în ţară”. Şi eu am încercat să-i explic că cel puţin constituţional nu se poate, eu n-am dreptul să plec fără să întreb ţara românească şi poporul. Şi zice: „n-avem timp pentru asemenea lucru”. Şi mama mi-a explicat ceva şi Gheorghiu Dej s-a întors către ea: „Foarte frumos cum l-aţi educat pe fiul vostru!”. Cum o să semnez asta? Mi-a spus: „Dacă nu semnaţi acum într-un sfert de oră, jumătate de oră, avem 1.000 de oameni tineri care sunt închişi şi dacă nu faceţi ce spunem noi acum, trebuie să-i împuşcăm pe toţi”. Când am auzit asta am spus: „Asta e o responsabilitate pe care eu nu pot să o iau nici faţă de ţară, nici faţă de ei”. Şi a trebuit să semnez”.

 

Pasaje din Sesizarea Parchetului General din 10 mai 2017

 

„(...) În acest context se impune deschiderea unui dosar în Justiție cu privire la cercetarea actelor și faptelor comise la 30 Decembrie 1947, ca parte a atacului generalizat și sistematic asupra instituțiilor statului, împotriva drepturilor fundamentale ale omului, declanșat de structurile militare și paramilitare care au răsturnat ordinea constituțională în Regatul României și au capturat Statul Român până în Decembrie 1989 - Iunie 1990 .... Apreciem că sesizare penală ar putea determina restabilirea ordinii legale și constituționale legitime, după atacurile generalizate și sistematice asupra instituțiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului, care au fost constatate și descrise în precedent nu numai prin hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, ci și prin hotărâri judecătorești definitive pronunțate sau confirmate de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, atât în cazurile Vișinescu și Ficior, cât și în cazurile redeschiderii dosarelor privind Revoluția din Decembrie 1989 și Evenimentele din 13-15 Iunie 1990 generate de hotărârile CEDO (...) în urma demersurilor externe ale Asociației 21 Decembrie 1989.

(…) Sunt de o gravitate extremă și se impune a fi cercetate și de procurori competenți, faptele ilegale prin care s-a procedat la forțarea Regelui Mihai I în a face concesii neconstituționale unui grup de presiune constituit în principal din agenți ai unei puteri străine ostile independenței și democrației României și drepturilor cetățenilor români, sau să declare că se retrage și apoi să semneze o declarație de abdicare și trecerea la forma republicană de guvernământ arată în esență caracterul lor contrar voinței democratice - cu excepția istoriografiei comuniste din perioada stalinistă, când au fost prezentate în mod fals drept „expresie a voinței maselor largi populare”, pentru ca, în deceniile urmă- toare acestea să fie pur și simplu enunțate ca atare, fără a fi discutate în amănunt (tocmai pentru a nu fi evident caracterul de lovitură de stat și situarea lor în afara legii, fără a fi vorba măcar de împrejurări insurecționale ci doar de impunerea unui regim sub forța Armatei Roșii a URSS, în afara celor prevăzute de Tratate Internaționale sau de Convenția de Armistițiu).

(...) În consecință, pretinsa Lege nr. 363/1947 - intitulată „LEGE nr.363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română” este un fals istoric și juridic. Acest fals ar fi trebuit să preocupe autoritățile unui stat care declara la 22 Decembrie 1989 că s-a despărțit definitiv de comunism. În realitate, se despărțise doar de ceea ce a fost denumit „clanul Ceaușescu”

 

Explicațiile lui Neagu Djuvara

Neagu Djuvara susținea, într-un interviu acordat pentru filmul „Dinastia. Ultimul rege. Abdicarea”, difuzat pe 30 decembrie 2014 de TVR2: „Dacă Regele Mihai murea la 30 decembrie 1947, România nu mai avea viitor!”. Cu alt prilej, Djuvara explica: „A afirma că abdicarea regelui Mihai în decembrie 1947 a fost un act de trădare e curată aberație. Tancurile sovietice înconjurau reședința regelui și Petru Groza, devenit instrumentul imbecil al poruncilor lui Stalin, amenința pe suveran că vor fi împușcați tinerii susținători ai lui care erau arestați. În asemenea postură, nu există altă ieșire, reprezentanții Statelor Unite și Marii Britanii fiind total neputincioși în a-l susține. Altă soluție nu era și regele își rezerva dreptul să denunțe public, odată ajuns în Occident, violența ce i se făcuse.