Zodii. Sursa foto: Arhiva EVZ Oamenii de știința creștini au sustinut trei ipoteze în cazul stelei din Betleem: cometă, supernovă și conjunctie a unor planete. Niciuna dintre izvoarele cunoscute si traditiile păstrate nu mentioneaza insa nimic despre o cometa, sau o novă in lumea mediteraneeana, in jurul anului perioadei considerate ca fiind nașterea Mântuitorului. Doar ultima ipoteza, a unei conjuncții, a fost confirmata ca fiind posibila în contextul spațio-temporal evanghelic.
Aceasta ipoteză a fost emisa in anul 1606 de cunoscutul astronom și astrolog Johannes Kepler. Oamenii de știinta și teologii au vazut deopotriva in aceasta teorie cheia problemei privind anul nașterii Mantuitorului.
După Kepler, steaua magilor a fost de fapt aspectul pe care l-a luat pentru observatorul de pe Pamant o conjuncție Jupiter-Saturn, conjuncția generațiilor, în zodia Peștilor. Ceea ce a fost excepțional, este că marea conjuncție s-a repetat de trei ori, într-un timp scurt, ca trei trâmbițe de argint, care vesteau nașterea Mântuitorului. Conjunctiile simple ale celor doua planete sunt destul de dese, o dată la 20 de ani, de aceea se numesc conjuncțiile generațiilor. O conjunctie care se repetă de trei ori în același an se produce însa la intervale mari, de multe sute de ani. Ori, asa cum a stabilit Kepler, marea conjuncție s-a repetat de trei ori: pe 23 mai, la 3 octombrie si pe 4 decembrie, în anul 7 înainte de timpul considerat a fi Nașterea Domnului. De altfel, o inscriptie cuneiforma pe o tablița de lut ars, provenind de la scoala astrologică din Shippur, lânga Babilon, cam la 50 de mile, confirma faptul ca "steaua" magilor, adică conjuncția dintre Saturn și Jupiter a fost observata vreme de 5 luni în anul care a fost socotit ulterior a fi anul 7 înainte de Hristos.
Recomandările noastre
