O asociaţie pentru protecţia păsărilor s-a apucat, în premieră în România, să numere ciorile. Este vorba de Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii „Grupul Milvus”, din Târgu Mureş, care începând din martie a demarat un recensământ al coloniilor de cioară de semănătură din România. Specialiştii vor să afle câte astfel de păsări, protejate de lege pe durata cuibăritului (1 februarie - 15 august), sunt în România şi unde creează probleme.

La recensământul care durează până la finalul lunii aprilie „poate participa oricine care cunoaşte sau găseşte o colonie şi este dispus să încarce într-o bază de date câteva informaţii simple pentru cunoaşterea distribuţiei acestei specii”, se precizează pe site-ul asociaţiei, anunță descopera.ro

 

Cioara de semănătură (Corvus frugilegus) este una dintre cele opt specii de corvide care trăiesc în prezent în România, alături de Gaiţa (Garrulus glandarius glandarius), Alunarul (Nucifraga caryocatactes), Coţofana (Pica pica), Cioara neagră (Corvus corone corone), Cioara griva (Corvus corone cornix), Stăncuţa (Corvus monedula) şi Corbul (Corvus corax).

 

Cioara de semănătură este poate cea mai comună dintre ciori. Aceste păsări au obiceiul de a forma colonii mari, fiind vizibile în special în oraşe, seara, când revin la cuiburi şi se instalează pe vârfurile copacilor din parcuri sau de pe marginea străzilor. 

 

A doua zi, dis-de-dimineaţă, cu o oră înainte de răsăritul soarelui, ciorile de semănătură pleacă în căutarea hranei, singura preocupare pe durata zilei: dimineaţa adună ce găsesc la suprafaţa solului, după-amiază scormonesc pământul, iar seara cercetează sistematic arealul. 

 

Cârdurile mari de ciori pot produce pagube însemnate culturilor agricole. Ele sunt şi folositoare deoarece adună viermii, larvele, insectele dăunătoare agriculturii. 

 

Aceasta iernează în cete foarte mari până în februarie când se întoarce la locurile proprii pentru a se pregăti de cuibărit, perechea păzindu-şi foarte bine arealul. 

Ciorile de semănătură se numără printre păsările care îşi fac rezerve pentru iarnă, ascunzând hrana în pământ.