Ana Maria, alintată de părinţi Anouky, a avut o experienţă cutremurătoare, care a făcut-o să vadă moartea cu ochii.
Publicăm mai jos povestea unei fete minunate, scrisă de mama ei, la rândul ei o luptătoare. "E frumoasă ca o zână, cu bunătatea şi cuminţenia unui înger. Nu am să pierd vremea cu strălucirea diplomelor şi a medaliilor- e cel mai harnic şi conştiincios şcolar din câţi ştiu. Este meticuloasă, organizată, autodidactă, modestă, altruistă- n-o să iau la rând dicţionarul, pentru că sunt puţine calităţi pe care să nu i le pot bifa. Dar poate cea mai bună etichetă ce i se potriveşte este aceea de luptătoare. Chiar a vrut să vină în viaţa noastră şi şi-a făcut drum «cu coatele»: aveam 41 de ani când am născut-o, abia întrerupsesem citostaticele când am aflat că sunt însărcinată. Nu pot rezuma 12 ani de zilnice revelaţii la câteva exemple, nerelevante poate. Dar... În mini-vacanţa de 1 iunie 2011, am fost invitaţi în Deltă şi am sperat într-un weekend de vis. Aproape a fost să fie, până când barca în care se plimbau un adult şi cei patru copii din grup s-a răsturnat în mijlocul lacului. Într-o secvenţă redată în slowmotion, le-am văzut pe fete cum sunt aruncate de forţa centrifugă, zburând într-un evantai înnebunitor şi dispărând în apă. A simţit sfârşitul Au fost zeci de secunde lungi cât veşnicia, cu oglinda lacului încremenită în jurul bărcii răsturnate şi nimic altceva. Doar urletele părinţilor nebuni pe mal, neputincioşi. A ieşit întâi tatăl căruia i le încredinţasem (noi, mamele fără minte), apoi cele două fete ale lui- cele mai mari din grup. De gâtul Anei mele se agăţase cu disperare mezina grupului- se ţinea de eşarfa de la gâtul ei, strangulând-o şi mergând împreună la fund. Oricât a forţat, era prea greu pentru ea, de gât cu celălalt copil panicat. Părintele acela s-a luptat să le despartă, şi, în disperare de cauză, a lovit-o cu capul în cap pe mezină, care, năucită, a dat drumul eşarfei. În clipa aceea, Ana Maria simţea că nu mai are ce să facă şi că nu poate urma decât şfârşitul. Nu sunt cuvinte să descriu ce rugăciune am urlat către Dumnezeu, cum mi-am negociat viaţa şi tot în schimbul ei, dar cu siguranţă nu asta a întors-o, ci aceeaşi minune care ne-a binecuvântat existenţa când ne-a fost trimisă. A luptat să iasă la suprafaţă, dincolo de spaimă, lipsa de speranţă şi epuizare. Copilul meu cuminte şi ascultător, care face mereu numai ce se cuvine, indiferent de cât de mult efort trebuie să depună! Este ceva în ea altfel, o înţelepciune, o dorinţă de a descoperi, de a trăi- care a devenit acum motivul pentru care eu nu pot să renunţ. Şi poate asta a fost singura lecţie de viaţă pe care i-am predat-o, prin puterea exemplului. De acolo de unde îţi vine să spui «nu mai pot», musai să mergi mai departe, până duci la bun sfârşit ce ai de dus". "A atins fundul lacului, dar a luptat să iasă la suprafaţă, dincolo de spaimă şi epuizare." LIGIA , mama Anei A devenit tradiţie ca, în fiecare an, în preajma Crăciunului, "Evenimentul zilei" să se alăture Moşului în scrierea listei copiilor cuminţi din România. Pe unii dintre aceştia i-am găsit noi şi le veţi citi poveştile în paginile ziarului nostru şi pe www.evz.ro, în secţiunea dedicată acestei campanii. Dacă vrei să spui şi tu povestea copilului sau nepotului tău, trimite-ne o fotografie, un desen şi o poveste despre el, pe adresa de mail copiicuminti@evz.ro.
- Află AICI cum poate obţine şi copilul tău diploma de copil cuminte
Mai jos, alte poveşti ale unor copii cuminiţi:
- Antonia, fetiţa care aşteaptă mirele, nu pe Moş Crăciun
- Copii cuminiţi. Băieţelul care ia salariul de la grădi
- Sara şi Vladimir, cele mai de preţ bijuterii ale familiei Avram
- Bubu, minunea care a venit de 1 Mai
- Sebi vrea sănătate şi dragoste de la Moş
- Mihăiţă, băieţelul câştigător la categoria 2 kg
- Fetiţa potrivită pentru 23 de meserii
- Moşule, nu-i uita pe gemenii Ghercoiaş!
- Puştiul care îşi dă demisia de la grădi şi se angajează la Operă
- "Azi, afară miroase ca o zi liberă"
- Eduard, suflet mare în corp de bebe
Recomandările noastre
