Dorel Benga este doar unul dintre miile de muncitori care au simțit pe pielea lor câtă umilință se ascunde în spatele etichetei de “român” în afara granițelor țării. Povestea lui este, în fapt, povestea noastră, a tuturor, a conștiinței noastre comune, care mestecă reziduurile globalizării spre a alimenta Europa nu numai cu medici de renume sau cu ingineri geniali, ci și cu șarje de nenorociți și de tâlhari, pentru a ne distruge de tot identitatea europeană

Are și acum, la opt luni de la accident, probleme mari de sănătate. Nu mai poate munci, dar marele lui necaz este cu totul altul. Nu numai durerea fizică îl preocupă pe propriu, dezumanizarea. „Am intervale aproape regulate.

Îmi povestește cum, atunci când a primit vestea că a prins un contract „în afară”, a simțit că toate granițele lumii s-au dărâmat instantaneu. Și-a spus în barbă că nu va fi un drum al pribegiei, atâta vreme cât valorile europene transgresează diferențele de naționalitate dintre oameni. E drept, urma să fie adoptat de o țară despre care știa atât de puține, dar, la momentul respectiv, acest amănunt cântărea puțin.

Așadar și-a făcut bagajele și, pe 29 octombrie 2017, și-a luat zborul spre Malta. 

Lăsat pe drumuri, „înțepat” la bani

De locul de muncă îi făcuse rost un anume Mihai Jinga, cunoscut drept samsar de mână de lucru către occident. „Are o firmă de recrutare, MBPS Conect. Când am plecat, mi-a spus că voi castiga 1.700 de euro plus cazare de la firma din Malta”, își amintește Dorel.

A ajuns în orașul San Pawl il Bahar și a fost trimis pe la mai multe firme cu care Mihai Jinga avea contract. Spre norocul lui, a fost acceptat la prima dintre ele, Falcotrans, pentru care a muncit o săptămână de probă, fără să știe nimic despre salariu. „Mă obișnuisem și îmi plăceau firma, colectivul. A doua săptămână ne-a angajat Falcotrans pe mine și alți doi români din Brașov”.

Din păcate, salariul abia trecea de 1.000 de euro, cu tot cu ore suplimentare lucrate. Între timp, Mihai Jinga își luase tălpășița, lăsându-i pe cei trei români fără cazare, și doar cu ajutorul companiei la care lucrau, care le-a oferit un împrumut, au putut să închirieze o casă. „A fost o perioadă grea, pentru că am fost lăsați la hotel pe cheltuiala noastră, deși Jinga primise banii deja de la angajator pentru cazarea noastră”, spune revoltat Dorel.

A vrut să economisească 60 de euro pe lună

Pentru a supraviețui, mai avea nevoie de un job extra-time. Iar după o lună și-a găsit de lucru ca instalator de scene, la lumini și la toate utilajele și sculele de pe scena festivalelor de muzică. Același job pe care îl avea în România înainte să plece!

Timpul s-a scurs, iar Dorel a trebuit să se obișnuiască, în cele din urmă, cu chinul celor două joburi. La urma-urmelor, făcea totul pentru bani, așa că, pentru a economisi 60 de euro pe lună, cât plătea la autobuz, s-a hotărât să-și cumpere o bicicletă. Iar de la jumătatea lui februarie 2018 a renunțat la mijloacele de transport în comun și a decis să pedaleze până la muncă și înapoi, deși al doilea job era în alt oraș, la peste 20 de km distanță!

A fost proiectat în aer 15 metri

În fatidica zi de 6 martie 2018, Dorel Benga pleca spre serviciu ca de obicei, la ora 6.30 dimineața. Se afla în orașul San Julian și intrase pe o străduță, acolo unde drumul de coastă se termină. Fiind foarte îngustă, strada avea limita de viteză de 30 de km/h, mai ales că erau și trei școli în zonă.

„Eu eram în dreptul stației de autobuz 14, mergeam pe bicicletă. La un moment dat, am vrut să ocolesc un canal, care era deschis. Din spate venea un Citroen C4, care a încercat să mă depășească, dar m-a lovit cu partea laterală și m-a proiectat prin aer 15 metri. Strada era într-o ușoară pantă descendentă”.

Șoferul care l-a lovit nu a ieșit din mașină

Dorel a rămas întins pe caldarâm, pipăindu-și simțurile, verificându-și terminațiile nervoase, încercând din răsputeri să rămână lucid. „După accident, șoferul a stat mai bine de 10 minute în mașină, fiind probabil speriat. Într-un târziu, am reușit cumva să mă ridic. Atunci, văzând că am probleme grave, a coborât și el și m-a întrebat dacă vreau să chem ambulanța, deși, fiind un accident, el era obligat să o cheme deja. Nu să aștepte să mă ridic”, spune, cu amărăciune, Dorel.

Din cauza șocului, Dorel nu a conștientizat pe loc trauma. Singurul lucru care i-a trecut prin cap a fost să își anunțe șefii că întârzie, ca să nu își piardă serviciul.

Și iată-l cum, cu dubla fractură de umăr și coloana cervicală, cu sânge la vedere din nas, clujeanul îi spune șoferului care l-a lovit că poate să meargă la lucru și apoi la spital și la poliție! De altfel, autorul accidentului a scris, în constatare, că victima avea oarecum toate oasele la un loc și nu se plângea decât de dureri la braț și la gât.

Nu mai putea mișca brațul drept

„Am ajuns abia la ora 8 la lucru, deoarece îmi era greu să mă deplasez fără o mână și cu ghiozdan în spate! Pentru că aveam hainele de schimb la mine. Și nu realizasem că îmi spărsesem telefonul în urma accidentului. Dar am memorat numărul mașinii și am mers la prima secție de poliție pe lângă care treceam mereu cu atobuzul”. Acolo i s-a spus că plângerea trebuia făcută la secția de care aparținea zona și că ar trebui să meargă la spital cât mai mai repede. „Că mă vedea polițistul că nu mai puteam mișca brațul drept”.

Rezultatele analizelor de la Cluj

Una dintre radiografiile lui Dorel

„Am rămas pe străzi…”

Dorel Benga s-a tratat în Germania, dar situația lui medicală e departe de a fi rezolvată. Nu mai lucrează din martie. Cât timp a fost investigat în Malta, a trebuit să-și plătească totul: chiria, mâncarea, medicamentele. Ajuns la fundul sacului, a început să-și vândă obiectele din casă și s-a îndatorat la bănci. A pierdut două joburi dintr-un foc în Malta și a rămas schilodit pe viață. „Eu acum sunt aproape pe străzi… Cu bănci neplătite… Am hernie de disc și azi toată ziua, pe drum, m-a durut piciorul drept și clavicula dreaptă. Ar trebuie să fac fizioterapie, să merg să iau medicamente… Cum să le faci fără bani?”. Acum, Dorel se bazează pe Corina Berinde, o avocată din baroul Cluj care nu i-a cerut bani pentru consultație. I-a spus că există șanse să-și găsească dreptatea. Că se poate merge până la CEDO. Momentan, Dorel Benga își târâie probleme medicale prin colbul Clujului și așteaptă ca, într-o zi, cântarul vieții sale să se reechilibreze…

La ora 8.30 a ajuns la Mater Dai Hospital Malta, la urgențe, pentru investigații. Se înscrisese acolo cu câteva săptămâni înainte, când fusese lovit de o gripă puternică. L-a consultat o asistentă care făcea trierea cazurilor urgente pentru doctori și i s-a spus să aștepte. „Am stat 4-5 ore acolo, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. Aveam dureri îngrozitoare, plângeam. Așa că am decis să plec”, își amintește Dorel.

A plecat, mai mult mort decât viu, către clinica de care aparținea cu cartea de identitate malteză, ceva semănător cu medicul de familie din România. Acolo i s-au pus două dignostice cu care a fost, în cele din urmă, primit la spitalul Mater Dai, în jurul orei 16.00. „Fiind într- o stare gravă, am fost transportat cu ambulanța și lăsat în secția de urgențe pe o targă. A trebuit să merg la toaletă, iar când m-am întors, targa nu mai era”.

Medicii nu l-au băgat în seamă

Nu l-a băgat nimeni în seamă, așa că a fost nevoit să stea pe jos, cu durerile acelea groaznice, câteva ore. Pe ciment. Norocul lui a fost că s-a schimbat tura. „Era doctorița care mă îngrijise când am fost pentru gripă… Mi-a făcut analize, dar fără să ia în seamă explicațiile mele în engleză privind zonele dureroase. Știau cu toții de accident”. Apoi l-au trimis acasă. Era seara târziu și nu avea niciun ban la el. „M-am împrumutat de la un băiat, un indian, doi euro, că nu aveam de bilet. Am reușit să prind ultimul autobuz catre San Pawl Il Bahar, unde aveam apartamentul în chirie. Încă nu știam cât de grav eram rănit”. A ajuns acasă și a dormit cum a putut, cu gândul să meargă a doua zi la poliție să detalieze accidentul.

Medicii au vrut să ascundă fractura!

„După ce am trecut pe la poliție, am încercat să angajez un avocat maltez, să aflu mai multe despre accident. Mi-a spus că va fi greu să mă reprezinte, căci costă peste 3.000 de euro. Că vrea toți banii în avans. Și atunci mi-a recunoscut că mă lovise mașina guvernului maltez, lucru pe care mi-l spusese, neoficial, și un polițist”.

Resemnat, a trecut să-și ridice analizele de la clinică, dar aceștia l-au amânat mai multe zile. Apoi, pe 13 martie, s-a simțit rău, și a fost din nou la clinică. Acolo a văzut pentru prima dată diagnosticul.

„Dubla fractură de claviculă a fost descoperită prima data de dr Sarah Vella, care în prealabil se certase cu medicul de la Citire Raze X. Acesta nu voia să se vadă că am fractură. Și tot ea a spus că trebuie să merg imediat la specialist, tot în clinică, la ortoped și la neurolog”.

Raportul poliției malteze în privința accidentului. Mașina cu numărul BCF 773 este înregistrată de guvernul din insulă

Infecție pulmonară și probleme cervicale

Dorel e obosit. Îmi arată actele. A fost săptămânal la control la clinică. Și-a cumpărat singur medicamentele necesare, dar în aprilie a ajuns din nou la urgență la spital, cu febră de 40 de grade și cu infecție pulmonară, și, pe deasupra, cu probleme cervicale, care aveau să fie descoperite abia atunci, căci investigațiile nu se făcuseră atent. A fost momentul când cei de la spital s-au speriat, fiindcă la o săptămână de la internare febra nu îi scăzuse. Așa că l-au mutat într-o rezervă privată, unde urma ca medicii să aibă mai atent grijă de el.

„Și mi-a programat de urgență RMNul, să nu apară complicații. Chiar dacă analizele erau plătite de stat, ulterior am primit acasă multe scrisori cu somații de plată de la spital”, mărturisește clujeanul. Deci, în data de 8 mai a mers la rmi, iar pe 25 mai s-a dus la ortoped.

I-a fost frică să se opereze în Malta

Dar tratamentele durau prea mult, iar starea fizică a lui Dorel se degrada tot mai mult. Așa că a luat decizia ca pe 1 iunie să se întoarcă acasă, la Cluj, să continue investigațiile. „Am așteptat o lună, să văd cum mă simt și să iau cele mai bune decizii pentru a mă trata și a mă opera. Ortopedul din Malta îmi spusese că trebuie să mă operez, ba chiar îmi dăduse o trimitere”. Dar i-a fost frică să se opereze în Malta după tot ce se întâmplase, așa că a luat decizia să se trateze în Germania. A fost lăsat să zacă pe ciment ore întreg

Europarlamentarii români i-au trântit ușa în nas

„Așa simplu?”, îl întreb. „Nu v-ați căutat, totuși, dreptatea în Malta?”. „Am încercat tot ce se putea încerca. Am mers chiar și la Daily Malta, ziarul cel mai mare de acolo, și la televiziunea națională. La toate autoritățile statului care ar fi putut ajuta… Mi-au fost închise toate ușile…”. „Dar autoritățile române?”. „România nu are ambasadă sau consulat în Malta. Așa că m-am adresat consulatului onorific din Catania, Italia, prin telefon. Mi s-a spus că vor reveni cu telefon. Lucru care nu s-a întâmplat. Există martorii care m-au văzut acolo accidentat… Și comunitatea românilor din Malta știe de caz… Am mers la șeful poliției secției în audiență. Am fost la guvernul maltez… Nu m-a băgat nimeni în seamă…”. Dorel a fost inclusiv la Bruxelles, pentru a cere sprijinul europarlamentarilor români. „Am vrut să vorbesc cu doamna Corina Crețu, dar nu s-a putut. Și nici domnul Daniel Buda, deputat de Cluj, ardelean de-al meu… nu a vrut să mă primească”.