Deformarea craniană artificială a fost practicată o vreme îndelungată, pe toate continentele, din preistorie până în zilele noastre, fiind evidențiată și la omul de Neanderthal, care a trăit în urmă cu 45.000 de ani, așa cum atestă descoperirea din peștera Shanidar din Irak.
Motivele acestei practici erau de natură socio-culturală, precum identificarea etnică, o poziție socială mai înaltă în comunitate, canoane de frumusețe sau pentru intimidarea în lupte, așa cum au făcut hunii, pentru a da războinicilor o înfățișare cât mai înfricoșătoare.
Această deformare a craniului se făcea începând de la vârsta de doar câteva zile după nașterea unui copil, când oasele craniene sunt moi și elastice, până la vârsta de trei-cinci ani, în funcție de scopul urmărit.
Aplatizarea frunții
În Europa s-au făcut frecvent descoperiri în care deformarea craniană a fost făcută prin aplicarea unor comprese și bandaje pe cap, pentru a obține aplatizarea frunții sau dobândirea unei forme conice a capului cu ajutorul bandajelor.
Citește și Descoperire de senzație în ocean
În Europa, obiceiul a fost practicat de triburile sarmatice, gotice, hunice și gepide, influențând și alte populații în epoca migrațiilor, dar pe teritoriul României a fost practicat doar de migratori, fără a fi preluat de populația băștinașă, așa cum arată descoperirile făcute în situri arheologice sarmatice, hunice și gepide, dar și din perioada romano-bizantină și în cultura Dridu, cu o largă arie de răspândire în Evul Mediu timpuriu.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
