Artan / sursa foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Adrian Pleşca, cunoscut sub numele de scenă „Artan”, rămâne una dintre figurile reprezentative ale rockului românesc din anii ’80–’90.
Fondator al trupei Timpuri Noi, interpret al unor piese care au circulat masiv pe posturile internaţionale după 1990, Artan a construit o carieră influenţată atât de educaţia muzicală primită în copilărie, cât şi de experiențele din studenția sa la Politehnica din Bucureşti.
Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, el rememorează anii de formare, dificultățile din școală, începuturile artistice și transformările pe care le observă astăzi în învățământ și în societate.
Relatările includ episoade din copilărie, mărturii despre profesorii care i-au influenţat traseul, detalii despre atmosfera muzicală a acelor vremuri și experiențele sale ca părinte.
Primele contacte cu muzica și începutul educației artistice
În copilărie, Adrian Pleşca a intrat în lumea muzicii la o vârstă foarte fragedă. El povestește că inițierea a avut loc încă din perioada grădiniţei, într-un context în care mulţi părinţi își orientau copiii spre studiul unui instrument considerat potrivit vârstei.
„Ceea ce de fapt e banal, pentru că atunci când părinţii vor să ofere o educaţie muzicală copiilor, cam aceasta este vârsta la care li se propune ceea ce s-ar numi «un instrument principal», vioara, cum a fost în cazul meu, sau pianul.”
În acea perioadă, opțiunile educaționale pentru copiii mici erau legate de instrumente relativ accesibile fizic, adaptate vârstei, iar în cazul lui Artan, vioara a reprezentat primul pas.
În privinţa oportunităților pe care le oferă inițierea timpurie în muzică, el apreciază rolul unui astfel de început:
„Este de ajutor, pentru că, evident, contează background-ul! Muzica s-a democratizat abia de vreo 30 de ani, la apariţia fenomenului pop. Înainte, era cumva de castă.”
Partizan / sursa foto: Facebook
Remarca subliniază că, înainte de apariția industriei pop, educația muzicală avea un caracter ereditar sau era transmisă în cadrul unor familii cu tradiție în domeniu.
Tot el evocă exemplul familiei Bach:
„La fel cum cizmarul îşi lăsa moştenire atelierul, la fel şi Bach le-a lăsat numeroşilor săi copii nu doar talent, ci şi o educaţie muzicală foarte bună şi cariere pe măsură.”
Copilăria în cartierul Titan și primii ani de școală muzicală
Artan a locuit în cartierul bucureștean Titan începând de la vârsta de 7 ani, spațiu pe care îl evocă în mod repetat ca loc definitoriu în dezvoltarea sa.
„Eu mă recomand «din Titan», pentru că aici stau de la 7 ani.”
Studiul muzicii a devenit mai intens în clasa I, odată cu pianul. Totuși, contextul social și mediul în care a copilărit l-au determinat să petreacă foarte mult timp în aer liber, ceea ce a dus la decalaje în pregătirea muzicală.
El descrie atmosfera copilăriei din cartier:
„Odată ce mă mutasem în Titan, eram mai tot timpul în parc (Parcul IOR) cu copiii. Era o zonă extraordinară, cu stuf, ne plimbam, ne jucam. Iar în muzică nu faci purici dacă eşti tot timpul pe-afară...”
În clasa a VI-a, ritmul studiului a fost influenţat de lipsa perseverenţei, după cum relatează cu autoironie. Profesorii din acea perioadă au încercat să înțeleagă nivelul real al pregătirii sale.
Una dintre profesoarele tinere l-a întrebat direct „cât de serios este”, iar răspunsul său, după cum povestește, nu a fost unul mobilizator: „i-am spus că nu mă prea interesează, ea m-a lăsat în pace...”
Mai multe audiții au fost susţinute în acei ani, însă nivelul său nu corespundea programelor școlare de specialitate. Tatăl său, membru în comisia de evaluare, i-a transmis constant dorința de a continua pregătirea: „Hai, măi, mai încearcă, te rog eu mult!”
Momentul decisiv a venit după încheierea clasei a VI-a, când a fost îndrumat către o altă profesoară, cu o abordare diferită.
Întâlnirea cu profesoara Mastero și schimbarea de direcție
Doamna Mastero, profesoara către care a fost direcționat, a evaluat situația și a propus un program de recuperare:
„Băiatul e în urmă, dar adu-l la mine de două ori pe săptămână şi hai să vedem într-un an ce face.”
Sub coordonarea ei, pregătirea sa a evoluat, culminând cu o audiție de succes, în care interpretarea sa a fost realizată cu siguranță și stăpânire de sine.
„Atunci când ştii foarte bine ce faci, controlezi cumva toată atmosfera. Fiind şi pe scenă, locul e tocmai bun!”
Artan / sursa foto: Facebook
Totuși, schimbarea situației a fost urmată de un eveniment neașteptat: profesoara a plecat din țară, iar relația cu următoarea profesoară nu a mai funcționat în același mod. Consecințele au determinat o reorientare către un alt instrument.
Trecerea la contrabas și finalul ciclului școlar
În mod automat, Artan a fost repartizat la contrabas, instrument pe care l-a considerat potrivit din punct de vedere fizic, având deja o înălțime de aproape 1,80 metri.
Cu doi profesori noi, atmosfera a fost mai relaxată, însă dedicarea către studiu nu a fost la același nivel, mai ales că în acea perioadă interesul său pentru alegerea liceului devenise o prioritate.
Descrierea opțiunilor liceale de atunci include preferința pentru un traseu perceput ca mai lejer, orientat spre limbi străine, în detrimentul profilului de matematică-fizică, despre care auzise că implică o exigență mai ridicată.
Percepții asupra sistemului de învățământ din anii copilăriei
În legătură cu învățământul din trecut, Artan amintește importanța profesorilor și respectul de care aceștia se bucurau în societate:
„Instrumentul fermecat pe care îl aveau dascălii pe vremea părinţilor mei era respectul.”
El subliniază faptul că, într-o perioadă în care accesul la facultate era mai restrâns, profesorii aveau un rol central în formarea tinerilor.
Evaluarea socială a acestei profesii s-a schimbat semnificativ, observă el, iar relația dintre părinți, profesori și elevi s-a modificat.
Referindu-se la atmosfera actuală, declară:
„Climatul este acum cu totul altul. Părinţii râd de ei, de faţă cu copiii, iar şcoala nu mai e la fel de ok...”
În privința propriilor copii, el menționează că a apelat la meditatori, însă rezultatele nu au fost cele așteptate. Într-o observație legată de examenele naționale, el afirmă:
„Ce am aflat noi cu această ocazie? Că în judeţele în care nu au fost camere de supraveghere, elevii au învăţat mai bine!”
Educația copiilor săi și opinii privind eforturile din sistemul școlar
În ceea ce privește modul în care își sprijină copiii în educație, el remarcă diferențele dintre generații și modificările din sistemul de evaluare.
Atmosfera din școli, presiunea notelor și percepția societății asupra profesorilor sunt factori despre care vorbește cu detalii, comparând prezentul cu modul în care el însuși a parcurs etapele educaționale.
Despre profesorii actuali afirmă:
„Ca profesor, azi, reacţia firească, omenească, e să stai cu spatele la tot: la catedră, la tablă, la clasă!”
Această observație este plasată în contextul condițiilor economice și al statutului social al cadrelor didactice, despre care consideră că influențează implicit calitatea actului educațional.
Introducerea sistemelor antichiul
În discuție apare și opinia sa referitoare la sistemul de control al prezenței elevilor în licee, program care urma să fie implementat prin transmiterea unor SMS-uri către părinți:
„Mă bucur foarte tare, pentru că eu am doi copii, iar ăsta este un gest concret pentru o mai bună siguranţă a lor.”
El apreciază utilitatea acestui sistem în ceea ce privește monitorizarea și siguranța elevilor.
Tinerețea, trupa Timpuri Noi și anii studenției la Politehnică
Anii de studenție au fost marcați de apariția și activitatea formației Timpuri Noi, perioadă în care implicarea intensă în muzică a generat dificultăți în parcursul academic. Artan afirmă:
„Am rămas de trei ori repetent!”
Eforturile depuse alături de trupă, inclusiv repetițiile extinse, au ocupat o mare parte din timpul său: „Munceam la formaţie şi câte 12 ore, neîntrerupt!”
El oferă și un context al acelor vremuri, în care spectacolele cu tentă critică la adresa regimului erau primite cu entuziasm de public.
Atmosfera de la Club A, unul dintre locurile centrale ale scenei alternative, este descrisă astfel:
„Pe de altă parte, Club A era şi singurul club, unicul unde era posibil să nu se închidă devreme, să se prezinte pe scenă acte atipice necenzurate, era singurul loc unde puteai să vezi şi altceva... Te şi speriai de cât de liber era mesajul politic!”
În perioada festivalurilor, repetițiile se intensificau. Artan își amintește de participarea la Festivalul „Constelaţii Rock Râmnicu-Vâlcea 1986”, menționând experiența ca reper al implicării intense în activitatea formației.
Trupa a beneficiat de sprijinul unor artiști consacrați din acea perioadă. Formația Sfinx, de exemplu, a inclus Timpuri Noi într-un turneu, gest despre care el spune că a reprezentat, în practică, un „mare-premiu”.
Finalizarea studiilor și modul în care a gestionat examenele
În ciuda dificultăților, Artan a reuşit în final să își finalizeze studiile, povestind despre procesul de pregătire:
„M-am chinuit, am învăţat, n-am «învârtit» decât vreo 3 examene din 35...”
Artanu . Sursa foto Facebook
Despre perioada liceului și examenul de bacalaureat, el menționează:
„Iar la Bac eu n-am copiat, zău, pe vremea mea nu era aşa! Dar nici nu trebuia să copiezi la Bac, pentru că, dacă făceai liceul teoretic, rămâneai cu ceva.”
Această afirmație reflectă modul în care el percepe nivelul educației teoretice din perioada în care a studiat.
Relația cu părinții și influența acestora asupra educației sale
Fiind crescut într-o familie de profesori, Artan descrie atmosfera din casă drept una cu multe așteptări în ceea ce privește disciplina și învățătura.
Despre tatăl său, profesor de muzică, afirmă:
„Cred că avea şi umor, făcea şi nişte ore mişto, integra muzica în contexte culturale, pe epoci, pe curente...”
Despre mama sa, profesoară de biologie:
„Sigur nu era dintre profesorii cei mai agreaţi, pentru că era exigentă. Învăţătura şi disciplina, în rest nu o interesa nimic.”
Schimbările observate în societate și funcționarea sistemului
În analiza sa asupra funcționării societății contemporane, Artan face o serie de observații privind distribuția resurselor și percepția meritului:
„Ţara funcţionează, dar funcţionează în felul ăsta: vin nişte bani de undeva, pentru că noi nu îi putem produce, jumătate intră în buzunarele celor care s-au bătut cel mai bine pe putere, iar cealaltă jumătate o primim, noi ceilalţi, pe nemerit.”
El adaugă că, în opinia sa, diverse poziții sau diplome pot fi obținute prin mijloace neoficiale, enumerând exemple precum carnetul de șofer sau postul de senator.
Originea poreclei „Artan” și parcursul personal
Numele de scenă cu care publicul îl cunoaște provine din copilărie, de la vârsta de 7 ani:
„Artan”, explică el, provine „de la un fost vecin de bloc, Chiru, un băiat care acum e prin America”.
De la o poreclă primită în copilărie, numele a devenit ulterior asociat cu perioada de succes internațional a trupei Timpuri Noi.
Opinii privind consumul de substanțe
În legătură cu discuțiile despre consumul de substanțe, el menționează experiențe trecute și observații asupra fenomenului recent al etnobotanicelor:
„Pot doar să spun că în ultimii ani, de când au apărut etnobotanicele, am văzut foarte mulţi copii prăbuşiţi. Cazuri foarte grave, situaţii foarte triste.”
Prezența trupei Timpuri Noi și contextul muzical al anilor ’80–’90
Trupa Timpuri Noi a apărut într-o perioadă în care scena muzicală avea caracteristici specifice, influențate de climatul social și cultural. Artan explică modul în care versurile aveau un mesaj cu tentă combativă și modul în care publicul răspundea:
„Mamă, mamă, cât de mişto era! Păi cine mai era ca noi? Dacă aveai curajul să o iei pe calea asta, succesul era aproape sigur...”
În această atmosferă, trupa a reușit să își contureze identitatea, fiind influențată de artiști precum Chifiriuc sau Mircea Florian, dar și de colaborările sau întâlnirile cu alți muzicieni din Club A.
