Povestea familiei care a ajuns celebră după ce a fost răpită de extratereştri | VIDEO

Povestea familiei care a ajuns celebră după ce a fost răpită de extratereştri | VIDEO

Un muzeu care aparţine de Universitatea New Hampshire din Statele Unite găzduieşte o serie de… lucruri ciudate. Este vorba despre piese de îmbrăcăminte, documente, mărturii scrise, aparţinând unei familii considerată în unele cercuri drept “prima familie de americani răpiţi de extratereştri”.

Tot în muzeu se află şi înregistrări ale victimelor aflate sub influenţa hipnozei. Soţii Betty şi Barney Hill au ajuns celebri după ce, conform celor afirmate de ei, în septembrie 1961 au fost răpiți de “omuleţii verzi”. Povestea celor doi soți, cunoscută și sub numele de “The Hill Abduction”  a fost intens mediatizată. În 1966 a fost publicată cartea care trata cazul celor doi- “The Interrupted Journey” (“Călătoria întreruptă”), scrisă de John Fuller și ajunsă best-seller. A fost făcut chiar și un film de televiziune pe aceeași temă, intitulat “The UFO Incident”, cu Estelle Parsons și James Earl Jones în rolurile principale.

Discul plutitor  învăluit în lumină roşiatică

În zorii zilei de 20 septembrie 1961, soţii Betty şi Barney Hill se întorceau acasă dintr-o excursie de câteva zile la Cascada Niagara şi la Montreal. Şoseaua pe care circulau trecea prin Munţii White. În negura nopţii, o lumină puternică s-a aprins pe cer. Conform mărturiilor  celor doi, Betty a crezut că este o stea căzătoare, dar obiectul a continuat să zboare, aşa că a bănuit că este un satelit de comunicaţii.

Ne puteți urmări și pe Google News

L-a rugat pe soţul său să oprească maşina pentru a observa, prin binoclu, punctul de pe cer. Barney a cedat la rugăminţile soţiei, a oprit maşina. Betty nu a ieşit, dar a urmărit obiectul aflat la circa 30 de metri deasupra automobilului . Soţii Hill aveau în faţă o farfurie zburătoare! Când obiectul s-a îndepărtat de maşină, dar s-a apropiat mai mult de sol, plutind uşor deasupra unui câmp din apropiere, Barney l-a urmat…Dintr-o dată, discul plutitor s-a învăluit într-o lumină roşiatică, Barney a luat-o la fugă spre maşină, s-a urcat şi a apăsat acceleraţia.

După câţiva kilometri, cei doi au auzit un sunet metalic şi au adormit. S-au trezit două ore mai târziu, la aproximativ 80 de kilometri sud faţă de punctul în care se aflau înainte să adoarmă. Nu şi-au  amintit ce se întâmplase în cele două ore. Când au ajuns acasă, soţii Hill au observat cu stupoare că rochia lui Betty fusese sfâşiată, ceasurile de la mâini stătuseră, o lentilă a binoclului era spartă, iar pe caroserie fuseseră desenate 12-18 cercuri concentrice de mărimea unei monede. Ceasul din casă arăta ora 5 dimineaţa, iar Betty şi Barney nu îşi aminteau ce se întâmplase  în cele două ore care nu ieşeau la socoteală. Era ca şi când o frântură din memoria lor fusese ştearsă. Mai târziu, ei au povestit familiei şi unor responsabili militari de la baza aeriană Pease despre ciudăţeniile observate la întoarcerea la Portsmouth. Betty a început să aibă vise ciudate, de genul mai mulţi umanoizi care o târau înspre o navă extraterestră, unde era supusă la examinări medicale, un ac în abdomen, o hartă stelară.

Ace lungi în trup şi în cap

În 1964, soţii Hill au fost supuşi unor şedinţe de hipnoză regresivă. Bărbatul şi-a mai amintit că, după ce a fost răpit, ceva sau cineva îi spunea să nu-şi deschidă ochii. În timpul şedinţelor de hipnoză, Betty a povestit cum humanoizii au aşezat-o pe un fel de masă şi au încercat "să-i verifice sistemul nervos". "Vroiau să vadă ce diferenţe sunt între sistemul meu nervos şi sistemul lor nervos", a povestit femeia hipnotizată. Îşi aminteşte cum i-au introdus ace lungi în trup şi în cap şi cum i-a spus unuia dintre omuleţi că nimeni nu va crede că experienţa aceea era veridică.

În 1965, experienţa soţilor Hill ajungea în presă, fără permisiunea prealabilă a celor doi. Deși erau un cuplu neobișnuit pentru acea perioadă (Barney era negru, de origine etiopiană, iar Betty caucaziană), erau bine priviți în societate. Ambii erau membri activi ai Bisericii Unitariene locale și membri ai “Asociației Naționale pentru Dezvoltarea Populației de Culoare”.

De-a dreptul imposibil să inventeze

Barney a murit în 1969, iar soţia sa s-a stins din viaţă în 2004. Betty devenise între timp una dintre cele mai cunoscute voci în cercetarea vieţii extraterestre. Mai exact, expoziţia intitulată "Colecţia Betty şi Barney Hill" de la Universitatea din New Hampshire a inclus rochia pe care Betty a purtat-o în noaptea răpirii şi care este ruptă în două locuri, jurnale, corespondenţa familiei, ziare ale vremii, fotografii, precum şi un mulaj al unuia dintre umanoizii cu care cei doi americani s-au întâlnit şi pe care Betty şi Barney l-au numit "Junior"!  Stanton T. Friedman, fizician doctor în fizică nucleară și specializat pe cercetarea fenomenelor extraterestre, a petrecut mult timp în compania soților Hill din dorința de a elucida misterul. A analizat toate investigațiile făcute asupra celor doi o bună perioadă de vreme și a ajuns la concluzia că povestea lor se bazează pe evenimente reale și este de-a dreptul imposibil ca cineva să inventeze așa ceva… <iframe width="620" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/vdmtY0vux30" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>