Statuia, care datează în antichitate și despre care se crede că o reprezintă pe Afrodita, zeița dragostei la vechii greci, a fost descoperită în 1820, pe o insulă din Marea Egee, Milo, de unde și numele. Înaltă de aproximativ doi metri, sculptura reprezintă o femeie frumoasă, acoperită pe coapse cu o pânză care coboară până la glezne și dezgolită de la brâu în sus.

Brațele femeii lipsesc, fiind retezate din umăr, iar acest lucru a stârnit imaginația numeroșilor săi admiratori, dar și a specialiștilor, care au încercat să-și imagineze cum au fost poziționate.

Prin anii 1820, când a fost descoperită celebra statuie a zeiței iubirii, europeni se dădeau în vânt după antichitățile grecești. Aproape nu exista turist care să viziteze Grecia – pe atunci parte a Imperiului Otoman – care să nu ia în bagaje, la întoarcere, o statuetă, o bucată de marmură desprinsă dintr-un templu sau orice obiect antic, ca suvenir.

În mare cam aceasta este și povestea celebrei Venus din Milo, pe care o puteți citi în continuare.

Descoperită pe terenul unui țăran grec

În 1820, atras de comorile Greciei antice, la fel ca mulți alți compatrioți de-ai săi, un marinar francez, Olivier Voutier, aflat în permisie pe insula Milo, a organizat o căutare de comori, împreună cu un localnic. Cei doi s-au apucat să caute și să sape printre ruinele teatrului antic de pe insulă, aflat pe terenul localnicului, pe numele său Yorgos Kentrotas.


O roată de brânză, modelul uneia dintre cele mai cunoscute picturi din lume


La un moment dat au găsit statuia care ieșea pe jumătate din pământ și au dezgropat-o, scoțând-o la suprafață. Curbele perfecte l-au impresionat atât de mult pe Voutier, încât și-a propus s-o cumpere de la țăranul grec. Drept urmare, s-a rugat de căpitanul vasului, pe care lucra, să-i permită să meargă la Constantinopol, ca să obțină aprobările necesare pentru a face achiziția.  A fost refuzat și s-a lăsat păgubaș.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE