Dimitrie Ştiubei s-a născut pe 30 august 1901, la Bacău şi a murit pe 17 februarie 1986, la Saarbrücken, în Germania. El a fost comandor al Marinei Militare Regale Române sub regele Carol al II-lea. Dimitrie Ştiubei este recunoscut unanim ca fiind pictorul român al marinelor

Dimitrie Ştiubei s-a născut la Bacău ca fiu al unui învăţător şi inginer, mama fiind casnică. A mai avut încă cinci fraţi şi surori şi a făcut clasele primare la Iaşi, unde s-a mutat cu familia. În perioada 1919 - 1921 a urmat cursurile Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti şi un an mai târziu după descentralizarea instituţiei, la Şcoala Navală din Constanţa, unde a fost absolventul primei promoţii a acesteia.

După absolvire este avansat la grad de aspirant şi a fost repartizat la bordul monitorului „Alexandru Lahovary”. A mai ocupat funcţii în Marina Militară şi a fost un apropiat al Casei Regale a României şi al regelui Carol al II-lea. În anul 1922, deschide prima expoziţie personală la Galaţi şi debutul pe simezele bucureştene îl face în anul 1926 la Ateneul Român, an în care figurează cu gradul de locotenent.

Expoziţia de la Ateneul Român atrage criticile laudative ale lui Petru Comarnescu, Alexandru Kiriţescu, Eugen Botez (n.a. Jean Bart) şi ale pictorului Jean Alexandru Steriadi. După câţiva ani devine căpitan fiind selectat în Casa Militară a regelui Carol al II-lea.

Deschide două expoziţii personale la Bucureşti la Cartea Românească în anul 1932 şi la Sala Dalles în 1935, în anul 1938 a fost avansat la gradul de locotenent comandor.

Expoziţii în toată lumea

În perioada 1927 - 1948, Ştiubei a participat activ la ilustrarea majorităţii numerelor revistei „România Maritimă şi Fluvială”, actuala „Marea Noastră”.

El a colaborat la aceasta cu comandorul Eugeniu Botez (Jean Bart). În 1948 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Dimitrie Ştiubei a avut expoziţii personale în Paris, Atena, Geneva, Basel, Lugano şi New York. De asemenea, el a expus la Royal Society of Marine Artists din Londra. Artistul a fost decorat cu Ordinul Legiunii de Onoare şi, în anii şaptezeci, a fost decorat cu medalia Vermeille al Societăţii de Arte, Ştiinţe şi Litere. Pentru meritele sale a fost distins cu mai multe ordine şi decoraţii ale statului român pe timpul domniei regelui Carol al II-lea ca şi după anul 1948.

În anul 1970, The New York Herald Tribune l-a considerat pe Dimitrie Ştiubei „ultimul şi cel mai mare pictor marin din epoca noastră”. Prima expoziţie retrospectivă a fost organizată în anul 2000 la Muzeul Marinei Române din Constanţa.

Pictor şi marinar

Primele lucrări ale lui Dimitrie Ştiubei au fost realizate la vârsta de 15 ani. Ele au fost acuarele ce reprezentau peisaje marine pe care artistul le-a văzut în vacanţele de vară petrecute la Techirghiol sau din excursia la Constantinopol şi în insula Prinkipo din Marea Egee, pe care a făcut-o cu vaporul „Împăratul Traian”.

Dimitrie Ştiubei primeşte comenzi pentru decorarea gărilor regale de la Mogoşoaia, Sinaia şi Gara de Nord. El abordează compoziţii variate fapt ce denotă o lejeritate în stăpânirea elementelor de cromatică şi construcţie. În anul 1937 a fost premiat la Expoziţia Universală de la Paris cu lucrarea Intrarea lui Mihai Viteazu în Alba Iulia.

I-a plăcut marea mai ales pe furtună

Dimitrie Ştiubei, care a lucrat în atelierul lui Jean Alexandru Steriadi, a surprins marea în toate ipostazele sale, de la valurile agitate la transparenţa apei. Având în plus cunoştinţe de ofiţer de marină, peisajele sale marine au o mare valoare documentară prin minuţia detaliilor ambarcaţiunilor navale pictate. El a pictat marea în toată splendoarea sa, în zile liniştite, pe furtună, nervoasă sau calmă, de la bord sau de pe ţărm, pe timp de pace sau de război. Dimitrie Ştiubei a fost considerat un inegalabil poet al talazurilor. Artistul explică pasiunea sa marină, astfel: „Am avut prilejul să cunosc marea în adevarata ei splendoare şi imensitate. Dar am iubit-o numai agitată, când provocă omul la o luptă aprigă şi-l obligă să-şi înzecească efortul spre a o stăpâni”.

A pictat aproape toată flota interbelică a României

Abordând un stil realist al motivului, Dimitrie Ştiubei dorea ca marinele sale să fie redate cât mai veridic, mai ales cele care redau peisaje cu nave comerciale sau de luptă. Pânzele sale au un caracter evident descriptiv chiar dacă artificiile stilistice şi cromatice puteau afecta reprezentarea în exactitate a detaliului.

Această grijă pentru realizarea unei cromatici realiste l-a transformat pe Ştiubei într-un observator preocupat în redarea jocului de forme şi culori, cale pe care mers de altfel şi în ilustraţia de carte şi reviste. Asumarea propriului discurs artistic provine din aprofundarea manierei picturale ce-şi are originea în sursele sale de inspiraţie şi care îl transpune în final pe pânze cu o expresivitate de invidiat.

Fiind un excelent portretist al navelor româneşti, Ştiubei a lăsat o moştenire importantă în acest sens: Bricul „Mircea“, Pasagerul „Dacia“, Yachtul regal „Luceafărul“, Motonava „Bucureşti“ la Londra, Cargoul „Galaţi“, Motonava „Carpaţi“ la Budapesta, Mineralierul „Petroşani“ la Istanbul, Pasagerul „Moldova“ la Budapesta, Nava-şcoală „Mircea“ în larg, Escadra în marş, Cargoul „Dobrogea“, Velier în larg, Monitoare pe Dunăre, Navele Diviziei de Mare în misiune, Distrugătoare în marş şi Cargou la ancoră.