Timpul a trecut, și iată că am ajuns în luna martie a anului 2015. Între timp judecata procesului începuse la Tribunalul Bacău și mă afișasem de mai multe ori în fața instanței, eu lipseam de la școală pentru că nu îmi plăcea și nu o consideram importantă, lucru pe care îl susțin și acum dar care s-a reflectat într-un mod negativ în raportul efectuat de Serviciul de Probațiune în ceea ce privește persoana mea (raportul fiind o procedură obligatorie în cauzele cu minori și care încearcă să formeze o imagine de ansamblu asupra inculpatului, mediului din care provine și familiei acestuia).

A venit și ultima zi a procesului pe fond și dezbaterea cauzei. Printre multe alte întrebări și concluzii, judecătoarea a menționat și „Domnule Oancea, văd că în ciuda insistențelor și avertismentelor pe care vi le-am dat, tot nu vă faceți ceea ce ar trebui să faceți”. Iar lucrul care m-a revoltat cel mai tare a fost remarca morală pe care tot judecătoarea a făcut-o pe un ton deloc neprietenos și pe care dacă l-aș fi folosit eu aș fi fost acuzat că am un comportament neadecvat în sala de judecată: „și eu am avut o fată la școală, chiar în alt oraș, care stătea la cămin și îi trimiteam pachete prin tren. Și chiar în felul ăsta a terminat liceul și facultatea dar nu a lipsit de la școală. Tu ai toate condițiile și facilitățile de care alții nu beneficiază și nu te interesează”.