Când Dumnezeu le-a interzis lui Adam și Evei să guste din pomul cunoașterii binelui și răului, în vreme ce din toți ceilalți pomi aflați în Rai puteau mânca după pofta inimii, le-a cerut de fapt să postească. Să se înfrâneze. Aceștia nu au ascultat și au fost alungați. Postul este o penitență pentru păcatul originar, un fel de a-I cere iertare Tatălui pentru răutatea noastră. Iisus, El Însuși Dumnezeu, deci fără de păcat, a postit 40 de zile în deșert, „oficializând” astfel această practică.

Multă lume confundă Postul cu o cură de slăbire, de detoxifiere. Îi auzi: „țin post pentru că e sănătos”. Or, a rezuma postul la o simplă dietă reprezintă o confuzie uriașă. În vreme ce Dieta se ține din grijă pentru propria persoană, Postul se ține din dragoste de Dumnezeu, cu ochii sufletului ațintiți către Tatăl căruia I-au greșit proto-părinții noștri. „Dieta țintește performanțele fizice, postul, pe cele sufletești: curățirea de patimi, pregătirea pentru spovedanie și, mai ales, pentru împărtășire. Pe scurt, vizează îmbunătățirea sufletească”, explică Părintele Vasile Gordon.

Dieta, în afara regimului alimentar, nu presupune o schimbare a stilului de viață. Postul, da. Înfrânarea de la hrană trebuie să fie ca o jertfă adusă lui Dumnezeu. De aceea, trebuie însoțită de rugăciune. Când îi facem un dar cuiva drag, alăturăm și câteva cuvinte potrivite. Însă nici rugăciunea nu este suficientă. Ținta Omului fiind mântuirea și reîntoarcerea în Raiul din care a fost izgonit, postul trebuie să arate că merităm asta. Că ne-am schimbat, sau că măcar vrem să ne schimbăm. De aceea, pe lângă rugăciune, trebuie și fapte bune, care să o dovedească: milostenie, mai puțină vorbire, împăcare cu semenii etc.

În fine, Postul neîncheiat cu Spovedanie este lipsit de finalitate, ca o spălare fără clătire. Mizeria rămâne. Mărturisirea păcatelor și apoi împărtășirea semnifică întoarcerea la Dumnezeu și unirea cu Acesta. Doar așa, cercul se închide.