Andrei Pleşu a publicat în Adevărul, sub titlul “Doctorate pentru toţi”, o analiză plină de umor despre “evoluţia vieţii academice de la noi”.
“De ce să ne mai încurcăm în proceduri, în „criterii”, în „comisii” (de etică sau de specialitate), în standarde învechite. Să facem din doctorat „un bun al întregului popor”, un drept acordat democratic tuturor românilor”, scrie Andrei Pleşu.
În ultima parte, filozoful se ocupă de plagiatul şefei DNA: “Vin acum la problema „plagiatului” în cazul dnei Laura Codruţa Kovesi. Consiliul General al CNADCU a stabilit că nu se poate vorbi de plagiat decît pentru aproximativ 4% din ansamblul tezei sale de doctorat. O discuţie savantă despre procentul „admisibil” de fraudă într-un asemenea caz mi se pare fastidioasă. Mult mai grav mi se pare verdictul „tehnic” al aceleiaşi comisii, care recomandă nepublicarea lucrării, dat fiind că ea se situează „sub standardele de calitate ale unei teze de doctorat”. Prin urmare, potrivit experţilor consultaţi, avem de a face cu o teză ratată. Un motiv suficient pentru anularea ei. În ce mă priveşte, sunt un suporter al ofensivei necomplezente pe care dna Kovesi o desfăşoară de ani buni împotriva corupţiei autohtone. Cîtă vreme e plin de infractori, e ridicol să ai reacţii de genul: „DNA exagerează!” Pot accepta că, ocazional, ies la lumină inadecvări procedurale, excese, abuzuri. Dar cînd buba e purulentă, e deplasat să deplîngi „pripa” sau stîngăciile vindecătorilor. Pe de altă parte, tocmai pentru că instituţia condusă de dna Kovesi funcţionează pe principiul moralităţii riguroase, al judecăţii severe, este inacceptabil să fim confruntaţi, la nivelul conducerii ei, cu abateri vădite de la acest principiu. Dna Kovesi avea oricînd la îndemînă amenda onorabilă: să-şi ceară scuze şi să renunţe la titlul de doctor. E trist că n-o face şi că se expune, astfel, unei penibile fisuri de credibilitate. E trist, e contraproductiv, e greu de înţeles”.
Recomandările noastre
