Hrisant a fost fiul unui nobil care se numea Polemius. Tatăl său l-a dus la Roma pentru a studia învăţăturile păgâne.

Aici, însă, tânărul l-a cunoscut pe un preot creștin, cu numele de Cristofor, care i-a dezvăluit tainele credinței în Iisus Hristos și l-a și botezat.

Polemius a încercat în multe feluri să îşi convingă fiul să renunţe la credinţa creştină. Printre altele, el s-a gândit să îl căsătorească cu o tânără fecioară pe nume Daria, una dintre cele mai frumoase și înţelepte slujitoare ale zeiţei Atena.

Toate încercările au fost în zadar, căci Daria a trecut şi ea la creştinism, iar cei doi soți au dus împreună ca un frate cu o soră.

După un an, Polemius a murit, lăsând toată averea fiului său.

Cu acești bani, Hrisant şi Daria au zidit la Roma două case mari, două mănăstiri, una pentru bărbaţi, a lui Hrisant, şi a alta pentru femei, a Dariei.

Vestea despre cele două focare de creștinism a ajuns destul de repele la urechile autorităților, iar Hrisant şi Daria au fost prinşi de prefectul Celerin.

Hrisant a fost dus în faţa judecătorului Claudiu şi supus la nenumărate chinuri cumplite, din care, cu voia minunată a lui Dumnezeu, a scăpat nevătămat.

Văzând un asemenea miracol, Claudiu a căzut în genunchi înaintea lui Hrisant şi s-a creştinat și el.

În urma acestei întâmplări, împăratul Numerian a poruncit ca Hrisant şi Daria să fie scoşi în afara Romei şi închişi de vii într-o peşteră.

Mulţi alţi creştini au fost prinşi atunci şi îngropaţi odată cu ei.

Moaştele lor au fost găsite în timpul împăratului Constantin cel Mare și puse la loc de cinste.

Te-ar putea interesa și: