Anghila se deplasează şi în apă şi pe uscat. Deşi seamnă izbitor cu un şarpe este un peşte în toată regula
Anghila este un peşte migrator, răpitor, cu corpul în formă de şarpe, cilindric şi foarte alungit, acoperit cu solzi mărunţi. Capul este conic şi uşor turtit iar gura e plină cu dinţi fini. Lungimea corpului, la mascul, poate atinge o jumătate de metru, iar la femelă un metru, cu o greutate de până în două kilograme, arareori mai mult. Trăieşte în fluviile din Europa care se varsă în Oceanul Atlantic, Marea Baltică, Marea Mediterană, dar şi în Marea Neagră.
Adulţii migrează în apele Oceanului Atlantic, în vecinătatea insulelor Bermude, mai exact în Marea Sargaselor, unde, la o adâncime de o mie de metri, are loc depunerea şi fecundarea icrelor, după care anghilele mature pier. Reproducerea are loc numai o singură dată în viaţă. Din icrele lor ies larve transparente asemănătoare cu o frunză de salcie, numite leptocefali, pe care curentul Gulfstream le poartă până la coastele apusene ale Europei.
Ne puteți urmări și pe Google News
În cursul acestei lungi călătorii, de trei ani, larvele late ajung la gura fluviilor şi se transformă în larve cilindrice transparente numite civele, care urcă în râuri, unde devin anghile tinere, care se pigmentează şi se transformă în anghile galbene aurii, apoi în anghile argintii adulte. În râurile şi lacurile europene anghila trăieşte de la patru la şapte ani.
Se mănâncă cel mai bime afumată
Anghila este un peşte nocturn, care îşi petrece ziua în mâlul de pe fundul apelor, iar noaptea iese la vânătoare. Se hrăneşte cu peşti mai mici, broaşte, viermi, moluşte, crustacee, larve de insecte şi icre de peşti. Se poate deplasa cu uşurinţa pe uscat, asemenea şarpelui. Anghila are un hidrotropism foarte dezvoltat şi simte apa de la depărtări mari şi se îndreaptă spre ea în linie dreaptă. Ea este sensibilă la schimbările vremii şi înainte de o furtună este foarte neliniştită. Iarna o petrece în amorţire, ascunzându-se în mâlul de pe fundul apelor.
Carnea anghilei este albă, foarte grasă şi gustoasă. E preferabil să se manânce afumată afumată, dar la fel de bine merge la grătar, la cuptor sau prăjită. Are o mare valoare economică, cu toate că e în pragul extincţiei. S-a reuşit reproducerea artificială, iar puietul este crescut în bazine speciale. În România se întâlneşte în Marea Neagră, de unde pătrunde în lacurile litorale şi pe Dunăre. Începând cu anii 70, numărul de anghile în Europa a scăzut dramatic cu 90%. Factorii care au contribuit la declinul populaţiei de anghile sunt pescuitul excesiv, paraziţii, barajele de la hidrocentrale, poluarea şi schimbările climatice. În 2007 Comunitatea Europeana a aprobat de urgenţa un Regulament pentru protejarea speciei.
Recomandările noastre
