Perioada 1953-2001 în reglementarea combaterii drogurilor. Epoca marilor decizii și a marilor provocări ale luptei contra flagelului drogurilor

Perioada 1953-2001 în reglementarea combaterii drogurilor. Epoca marilor decizii și a marilor provocări ale luptei contra drogurilor

La 23 iunie 1953, la New York, s-a semnat ”Protocolul asupra opiului”, care a intrat în vigoare la 8 martie 1963. Acest protocol reglementa dreptul a 7 state de a produce opiu pentru export.

1961 - Convenția unică asupra drogurilor

La 30 martie 1961, s-a semnat Convenția unică asupra stupefiantelor, intrată în vigoare la 13 decembrie 1964, fiind o piatră de hotar în reglementarea ulterioară a acestei probleme internaționale.

Potrivit acestei Convenții s-a înființat Organul Internațional de Control al Stupefiantelor care introduce și cadrul legal al tratării dependenților de droguri.

După al doilea război mondial, la New York, s-a semnat Convenția Unică asupra substanțelor narcotice, amendată la Geneva, printr-un Protocol semnat la 25 martie 1972. România a aderat la această Convenție prin Decretul nr.626/1973, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.213/1973.

Organizația Națiunilor Unite a reglementat încheierea a două convenții, în 1971 (substanțele psihotrope) și 1988 (Convenția împotriva Traficului Ilicit de Substanțe Psihotrope și Narcotice -Viena, 1988). Cele două convenții ale ONU au fost ratificate de România prin Legea 118/1992.

1986 - Tratatul de extrădare - victorie în lupta contra drogurilor

În anii 1982 şi 1986 au avut loc înţelegeri regionale în America de Sud cu privire la consumul de droguri, precum „Tratatul de extrădare” dintre Columbia şi SUA, sau „Pactul Andin”, ultimul stat care a aderat fiind Peru.

Începută în anii 50, construcția comunitară a Europei de Vest, ca urmare a pericolului expansiunii comunismului a fost accelerată de beneficiile planului de reconstrucție american elaborat în 1947, numit ”Planul Marshall”.

După ce încă de la sfârșitul anilor 60 piața comună era o realitate, ca și uniunea vamală, iar în 1985 s-a înființat Spațiul Schengen, în 1986, s-a adoptat ”Actul Unic European”, prin care, în cel mai scurt timp posibil, Comunitățile Europene, urmau să devină Uniunea Europeană, un important actor internațional.

Primul deceniu postcomunist - succese în lupta contra drogurilor

La  13 decembrie 1990, Consiliul de Miniștri al Comunităților Europene  a edictat ”Regulamentul nr. 3677/1990”, privind măsuri de împiedicare a denaturării unor substanțe folosite legal în domeniul medical, pentru a produce ilegal stupefiante.

În 1992 s-a adoptat Tratatul de la Maastricht care introducea trei piloni, între care cooperarea polițienească și judiciară internațională se regăsea la loc de cinste.

În aceeași categorie intră Directiva Consiliului de Miniștri ai Comunității Europene,  nr.92/109 din 14 decembrie 1992, Regulamentul Comisiei Europene nr.260/2001 din 8 februarie 2001.

Poziția UE

Foarte puţine state europene, americane asiatice şi africane nu sunt membre ale înţelegerilor internaţionale fundamentale care vizează frontul comun împotriva drogurilor.

În perioada 1997-2007, Uniunea Europeană a cunoscut încheierea tratatelor de la Amsterdam (1997), Nisa (2001), eșecul Constituției Europene (propunerea de tratat de la Roma din 2004), Tratatul Constituțional din 2007.

Toate acestea au definit profilul instituțional și de subiect de drept internațional al Uniunii Europene.