Pentru Ceaușescu, agricultura mergea prost la debutul anului 1989. Cârmaciul și Savanta au condus o ședință a CPEx din 8 februarie 1989.

Ceaușescu intrase în ultimul an al conducerii și vieții sale, cu gânduri mari. Urma să achite datoria externă. Evident, venea Congresul XIV. Trebuia să-l întâmpine așa cum se cuvine. „Realizărilii” și „cuceriririlii” socialiste trebuiau să fie fără precedent.

Ceaușescu începe cu alocarea de grâu și porumb

Ceaușescu a spus la debutul ședinței CPEx din 8 februarie 1989 că trebuia să se dea cooperatorilor cotele de cereale indicate. Adică era vorba de 300 kg porumb și grâu, în raport cu performanțele în muncă. Ceaușescu socotea ca un țăran că paiele, cocenii puteau fi împărțite între cooperatori și CAP-uri.

Copiii sub 16 ani deși munceau luați de pe băncile școlii la muncile agricole, nu aveau dreptul să primească o cotă de cereale. Evident, în zonele cu producție vinicolă, legumicolă, erau cote specifice de produse. La fel și în zonele predominant zootehnice. Securitatea și Miliția trebuiau să ajute prim-secretarii să ia de la cooperatori din gospodării cotele contractate în legume, fructe, păsări și animale.

Ceaușescu nu e mulțumit cu ovinele și bovinele

Deși conducea țara baciului mioritic, Ceaușescu era supărat că ovinele nu erau sector performant. La bovine, dăduse ordin. Trebuia să nu se mai taie nimic pentru că urmau să fie  8,4 capete de bovine în toamna lui 1989. Se sacrificau doar vacile sterpe. Vițeii se predau la CAP uri dacă proveneau din gospodăriile oamenilor.

Ceaușescu spera să cumpere vaci și tauri de rasă. Se dorea creșterea efectivelor de ovine. La capitolul porcine, Cârmaciul era mulțumit. Silviu Curticeanu nu făcuse statistica păsărilor „ouătoare”. Savanta îi reproșează că nu la efectivele din ferme e problema, problema era că țăranii tăiau în gospodării prea multe păsări în loc să le dea la „achiziții”. Adică să le dea gratis la stat în schimbul priorității la cumpărarea de mobilă, gaz, televizoare, aragaze, frigidere etc.

România urma să declare achitarea datoriei externe în martie-aprilie 1989

Ceaușescu  încerca pe orice cale să mai adune bani la buget. Deja se tăiaseră alocările valutare pentru importuri. În industrie, pur și simplu, se lucra pe stoc. Nu se mai făceau exporturi. Produsele erau slab calitative. Radio Europa Liberă comenta adevărata situație din țară. În planificările oficiale, lucrurile stăteau foarte bine. Era doar o amăgire. În Ceaușescu, nu mai credeau nici apropiații săi.