În 1960, în timp ce programul Gemini se îndrepta spre final și se pregăteau zborurile Apollo, Pentagonul a avut ideea să plaseze în orbită o stație spațială de 22 de metri lungime, oficial pentru „aducerea de noi cunoștințe referitor la ce poate face omul în spațiu”, cum spunea președintele SUA Lyndon Johnson. 

În realitate, scrie Opex 360, acest proiect denumit „Manned orbital laboratory (MOL), pentru care 17 astronauți au fost atent selecționați, avea o dimensiune strict militară.
În acei ani, sateliții dedicați informațiilor spațiale nu erau așa de performanți  și fiabili ca la ora actuală.

Iar un avion spion U2 doborât deasupra URSS a arătat limitele acestui mod de strângere a informațiilor despre dispozitivele unei țări adverse. De unde și ideea unei satații spaial militare, unde echipajul urma să pună în practică camere de luat vederi și radare instalate într-un compartiment „top secret” denumit „Dorian”. Erau prevăzute și ieșiri în afara acestei stații orbitale, pentru „acțiuni de sabotaj contra sateliților sovietici sau recuperarea lor.

În 3 noiembrie 1966, o rachetă Titan III-C decola de la Cape Kennedy, ducând rezervorul unei rachete Titan II, ung de 11,5 metri și o capsulă Gemini nelocuită. Aceste dispozitive urmau să simuleze forma și dimensiunile unui viitor „laborator orbital”.

Între timp, și în momentul în care sovieticii erau aplecați asupra unui program identic, Almaz, care a fost la originea stațiilor spațiale civile Saliut, proiectul MOL a fost în final abandonat, zbrorurile Apolo și războiul dinVietnam golind bugetele. Mai ales că programul unor sateliți spion, precum KH-9 Hexagon, lansat în 1971, s-a dovedit mai abordabil financiar.
Declasificate în 2016 de către Pentagon, documentele referitoare la programul MOL nu mai sunt însă consultabile online.După mai bine de 50 de ani, o unitate din Pentagon, Defence Innovation (DIU) a lansat un apel pe lângă industria de profil pentru punerea la punct a unei mini stații spațiale, un „avanpost” autom, putând găzdui o sarcină utilă de 80 kg într-un spațiu interior de 1 metru cub și să permită experiențe în orbită. 

În plus, stația trebuie să dispună de un braț robotic și să fie modulară, adică să i se adauge alte elemente ulterior. Nu este exclus, potrivit DIU, ca în viitor echipaje să poată fi admise la bord. Odată avizat, acest proiect ar uma să fie finalizat de acum în doi ani.

Pentru moment, acest „post orbital avansat” nu face parte dintr-un program. Solicitarea emisă de DIU este o invitație companiilor de profil să prezinte idei pentru a răspunde nevoilor actuale ale forțelor armate ale SUA.

Interogat de Breaking Defence, colonelul Steve Butow, responsabil cu activităile spațiale ale DIU, a explicat că acest demers urmărește „crearea unei vaste rețele de soluții comerciale pentru a răspunde nevoilor fundamentale descrise în prima parte a solicitării” referitoare la prelucrarea masivă de date, la robotică și sisteme autonome.

Pe de altă parte, în același timp Space Development Agency, o structură creată în martie sub autoritatea subsecretarului Apărării pentru cercetare și inginerie, a pus deja pe masă o solicitare în scopul de a „dezvolta și desfășura rapid  arhitectură spațială de nouă generație pentru a contracara eforturile aproape comparabile de a contesta sau de a nega sistemele americane din spațiu".

 

Te-ar putea interesa și: