Evenimentul Zilei > Opinii > Invitatii EVZ > Pedofilii condamnaţi cu suspendare au recidivat grav
Pedofilii condamnaţi cu suspendare au recidivat grav

Pedofilii condamnaţi cu suspendare au recidivat grav

În urmă cu două zile, o arestare a unei beizadele a desfăcut răni vechi, ale unor copile şi ale părinţilor lor. S-a întâmplat în Timiş. Mai exact, în Sânnicolau Mare. Fraţii gemeni Alexandru şi Adrian Calapiş, fiii unui avocat cu renume din zonă, sunt acuzaţi de fapte groaznice, care oripilează orice om întreg la cap. Pedofilie, violarea unor monori, pornografie infantilă.

Primul dintre fraţi a fost arestat în urmă cu trei luni de zile, dar tatăl său a reuşit să pună batista pe ţambal, astfel că nu s-a făcut deloc vâlvă. Vâlvă nu pentru că arestatul este fiul unui om cunoscut în zonă, ci pentru că acum acest „copil” are nu mai puţin de 30 de ani şi este capabil să răspundă pentru faptele sale. Fapte de o gravitate extremă. Violarea unor copii.

Acum câteva zile, a fost arestat şi fratele lui geamăn. De astă dată, acuzaţia este de tentativă de viol, victimele fiind tot copii.

Aşadar, doi pedofili au fost arestaţi şi pare că începe să se facă dreptate. Spuneam însă la începutul materialului că această arestare recentă a deschis răni vechi, care încă nu s-au vindecat.

Despre ce este vorba. Şi asta, dacă vreţi, este cel mai revoltător.

Fraţii Calapiş, nu sunt la prima abatere de acest fel. În urmă cu 10 ani, adică în 2013, s-a încheiat un alt proces al lor, în care au fost judecate fapte care s-au petrecut începând cu anul 2009. Acuzaţiile erau la fel de grave ca şi acum: pornografie infantilă, pedofilie.

Anchetatorii au reuşit să identifice atunci 10 victime ale pedofililor, victime cu vârste cuprinse între 6 şi 9 ani. La vremea respectivă, cei doi fraţi erau studenţi la drept. Modalitatea lor de operare era, pe cât de simplă, pe atât de brutală. Urmăreau victimele, după care le luau în maşina lor unde le obligau să se dezbrace, iar ei le fotografiau. De foarte multe ori se dezbrăcau şi ei şi le cereau victimelor să-i atingă în zonele intime. Pe una dintre cele zece fetiţe au urmărit-o de când a ieşit de la şcoală, până la locuinţă, unde au intrat peste ea şi au obligat-o să se dezbrace. După care au fotografiat-o. Astfel, la lista de acuzaţii s-a adăugat şi violarea de domiciliu.

Percheziţia electronică efectuată în acest caz, în laptopurile şi telefoanele celor doi pedofili a descoperit mai mut de 5000 de fotografii cu fetiţe în ipostaze indecente.

În ciuda acestor grozăvii, în ciuda faptului că toate aceste fapte au fost probate de către procurori, pedeapsa pe care au primit-o cei doi de la judecători, apăraţi, fireşte, de tatăl lor, a fost una cu suspendare. Revoltător. S-a considerat că pedofilia, pornografia infantilă, violarea de domiciliu, traumatizarea copilelor, unele dintre ele având şi acum, după atâţia ani, nevoie de consiliere psihologică, nu constituie pericol social. Că gemenii pedofili pot fi lăsaţi liberi. Unele dintre argumentele aduse în procesul în care au scăpat de puşcărie sunt de-a dreptul hilare. Spre exemplu, tatăl lor a pledat că fiii lui sunt studenţi la drept şi o eventuală condamnare cu suspendare le-ar tăia cariera de viitori oameni ai legii. Desigur, aici este o inadvertenţă uriaşă. Cum să devii, după absolvire, judecător sau procuror, când ai fost în studenţie judecat şi condamnat pentru fapte deosebit de grave. Dar această fractură logică, nu a contat. Un alt argument care i-a scăpat de puşcărie este şi mai hilar. La dosar a fost depusă o adeverinţă de la biserică, în care se spunea că cei doi sunt „buni creştini”.

Bâlciul judecătoresc de atunci, s-a transformat peste ani în tragedie. Cei doi lăsaţi în libertate, au recidivat. Şi alţi copii au fost violaţi, agresaţi, traumatizaţi. Deocamdată, ancheta este în curs şi nu s-a stabilit exact numărul victimelor, pentru că mai mult ca sigur foarte mulţi dintre copiii agresaţi nu le-au spus părinţilor, sau dacă le-au spus, aceştia nu au depus plângeri. Este imposibil ca de la prima sentinţă, cea cu suspendare şi până acum, să nu mai existe victime care nu au mai depus plângere, văzând că, oricum, nu se întâmplă nimic şi au preferat să nu se pună cu puternicii zilei.

Dar dincolo de rănile redeschise, sau zgândărirea celor care încă nu s-au închis, acest caz trebuie analizat şi din alt punct de vedere. Şi anume, cum protejează statul copiii de astfel de specimene.

Desigur că prima vină o are judecătorul care a dat, acum 10 ani, acea sentinţă scandaloasă. Judecător pe care nimeni nu-l poate trage la răspundere şi care, probabil, acum, îşi mănâncă liniştit o pensie substanţială pentru că a servit Justiţia.

Dar cred că dincolo de asta, trebuie să se pună şi la noi foarte serios problema schimbării legislaţiei în ceea ce priveşte faptele comise de bolnavii psihic. Pentru că după părerea mea, pedofilia este o boală psihică, iar ea nu trebuie tratată cu puşcărie. Pentru că dacă se judecă doar după Codul Penal, un judecător, chiar de bună credinţă, nu aşa cum sunt cei din cazul nostru, este constrâns de prevederile lui să-i dea făptaşului o anumită pedeapsă. Pe care după ce o execută, pedofilul este liber să umble iar printre copii şi, aşa cum dovedeşte acest caz, să recidiveze. Deocamdată, la noi, şi cred că suntem ultima ţară din UE care nu are o asemenea specializare, nu există psihiatrul criminalist. Aşa cum sunt experţii tehnici, sau cei contabili, agreaţi de Ministerul Justiţiei şi care sunt consultaţi şi se ţine seama de părerea lor în speţele unde sunt solicitaţi. La noi, este la latitudinea judecătorului dacă să trimită acuzatul în faţa unei comisii de specialişti. Numai că această comisie, nu stabileşte, aşa cum ar face un psihiatru criminalist, cât trebuie izolat de societate autorul, până să nu mai reprezinte un pericol. Comisia stabileşte doar dacă în momentul comiterii faptei, autorul a avut discernământ sau nu. Ceea ce nu este suficient.

Astfel, dacă s-ar înfiinţa şi la noi această specialitate, judecătorul poate să condamne inculpatul la un număr de ani, aşa cum prevede Codul Penal. La rândul lui însă, medicul, poate stabili că perioada în care autorul trebuie să stea într-o insituţie specializată, un spital de psihiatrie de maximă securitate, care are acelaşi regim ca un penitenciar, poate fi mult mai mare. Pe viaţă, dacă este nevoie. Evident, decizia trebuind să fie validată, în final, tot de judecător.

În acest fel, s-ar evita recidivele, aşa cum este cea de la Sânnicolau Mare, iar aceşti pedofili ar fi izolaţi de societate atât cât este nevoie ca să nu mai fie periculoşi.

Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]