Uciderea a 14 membri ai forțelor de securitate ale noului guvern sirian marchează sfârșitul scurtei sale perioade de lună de miere și începutul unei noi faze de mai mare incertitudine și instabilitate care reflectă realitățile diviziunilor politice și sectare din Siria. Pentru sceptici, acest lucru deschide în mod clar un nou capitol, și mai sângeros, în războiul civil de 14 ani din Siria.

În plus, euforia inițială, imediat după căderea lui Bashar al-Assad la 7 decembrie, a fost umbrită de protestele tot mai numeroase, însoțite de interdicții de circulație, ale minorităților care solicită o mai mare protecție împotriva atacurilor, intimidării și discriminării.

Stabilizarea securității interne rămâne principala provocare pentru noul guvern de tranziție sirian condus de HTS (Hayat Tahrir al-Sham). Spre lauda sa, acesta a reușit să reunească majoritatea forțelor de opoziție anti-Assad sub umbrela noului minister al apărării. Deși este posibil ca această nouă alianță să nu dispună de forța necesară pentru a exercita controlul la nivel național, prioritatea sa imediată este consolidarea ordinii în zonele aflate sub controlul său tehnic. Aceasta include principalele centre de populație și zonele înconjurătoare, precum Damasc, Alep, Homs și Hama și regiunea de coastă Latakia, bastionul fostului regim Assad și al minorității sale alawite.

Înființarea de „centre de decontare” de către noul guvern în vederea demobilizării, dezarmării și reintegrării forțelor fostului regim nu va da roade în lipsa unei reale apropieri politice. Mulți rămân înarmați din cauza fricii de represalii. Propovăduirea incluziunii și a unui guvern reprezentativ nu va fi suficientă decât dacă va fi însoțită de acțiuni substanțiale. Există un potențial real ca elementele fostului regim să se transforme într-o insurgență destabilizatoare. Lecțiile din perioada care a urmat căderii lui Saddam Hussein în Irak sunt numeroase. În plus, reapariția Statului Islamic în estul Siriei poate complica și mai mult lucrurile pentru noul guvern de tranziție de la Damasc.

Cu toate acestea, sarcina cea mai complicată din punct de vedere geopolitic rămâne nord-estul Siriei, unde conflictul armat de ani de zile se intensifică între Armata Națională Siriană (ANS), sprijinită de Turcia, și Forțele de Apărare Siriene (FDS), sprijinite de SUA și conduse de kurzi. Deoarece zona se află în afara domeniului guvernului de tranziție, acesta trebuie să se angajeze într-un dans diplomatic gradual cu toate părțile, cu obiectivul pe termen lung de a obține controlul. Zăcămintele de petrol din regiune pot juca un rol considerabil în sprijinirea finanțării eventualei reconstrucții a Siriei.

În ciuda conflictelor din ultimii ani, HTS a dezvoltat relații pragmatice atât cu SNA, cât și cu SDF. Cu toate acestea, s-ar putea să fie nevoit în curând să facă alegeri dificile, deoarece rivalitatea dintre SNA și FDS implică două puteri străine critice pentru interesele imediate și pe termen lung ale guvernului de tranziție.

În general, interesele sale pe termen lung ar putea fi în favoarea Turciei din cauza mai multor factori, inclusiv realitățile geografice, legăturile ideologice largi și dependența economică mai mare. În anii anteriori căderii lui Assad, Turcia a fost principalul garant al securității enclavei administrate de HTS în provincia Idlib din Siria.

Interesele principale ale Turciei rămân îndepărtarea militanților kurzi din nordul Siriei și eventuala întoarcere a peste trei milioane de refugiați de război sirieni, care a devenit o responsabilitate pentru președintele turc Recep Tayep Erdogan și partidul său AK aflat la putere.

Cu toate acestea, noua administrație siriană condusă de HTS nu poate risca să înstrăineze interesele Statelor Unite în acest stadiu. HTS trebuie să fie scos de pe lista terorismului internațional a multor țări și ridicarea sancțiunilor împotriva Siriei impuse în timpul regimului Assad. Influența SUA este indispensabilă pentru acest proces. Fără aceasta, guvernul de tranziție al Siriei va avea dificultăți în a obține sprijin economic internațional, în special prin intermediul instituțiilor financiare internaționale.

În plus, fără un anumit grad de bază de sprijin din partea SUA și, mai larg, din partea Europei, guvernul de tranziție va avea dificultăți în a obține o mai mare recunoaștere și legitimitate în cadrul comunității internaționale și beneficiile diplomatice, politice și economice aferente.

Un interes central al SUA de-a lungul războiului civil din Siria a fost limitarea amenințării Statului Islamic. Până în prezent, FDS s-au dovedit a fi un partener de încredere în această sarcină. Noul guvern de tranziție al Siriei ar putea lua în considerare un rol mai activ și îmbunătățirea jocului său în acest efort.

Pentru a obține un sprijin european din ce în ce mai mare, acesta ar trebui să se angajeze într-o foaie de parcurs credibilă pentru eventuala întoarcere a multor refugiați de război sirieni. Pentru a câștiga mai multă bunăvoință din partea principalilor actori regionali și internaționali, încercarea sa de a avea un guvern „incluziv și reprezentativ” trebuie să meargă dincolo de retorică și să se traducă în acțiuni reale.

Marco Vicenzino este consilier de strategie globală pentru afaceri internaționale și expert geopolitic

 

As Syria's Honeymoon Ends, New Realities Require Action

by Marco Vicenzino

The killing of 14 members of the new Syrian government's security forces marks the end of its brief honeymoon period and the start of a new phase of greater uncertainty and instability reflecting the realities of Syria's sectarian and political divisions. For skeptics, this clearly opens a new, and more bloody, chapter in Syria's ongoing 14-year civil war.

In addition, the initial euphoria immediately following Assad's downfall on December 7 has been further overshadowed by increasing protests, and accompanying curfews, by minorities demanding greater protection against attacks, intimidation and discrimination.

Establishing basic internal security remains the key challenge for Syria’s new transitional government led by HTS (Hayat Tahrir al-Sham). To its credit, it managed to unite most anti-Assad opposition forces under the umbrella of the new ministry of defense. Although this new alliance may not possess the manpower to exert control nationwide, its immediate priority is consolidating order in the areas technically under its control. This includes the major population centers, and surrounding areas, such as Damascus, Aleppo, Homs and Hama and the coastal region of Latakia, the stronghold of the former Assad regime and its Alawite minority.

The establishment of 'settlement centers' by the new government to demobilize, disarm and reintegrate former regime forces will not yield dividends without real political outreach. Many still remain armed due to fear of retribution. Preaching inclusion and representative government will not suffice unless accompanied by substantive action. There is real potential for former regime elements to morph into a destabilizing insurgency. Lessons loom large from the period following Saddam Hussein's downfall in Iraq. Furthermore, a resurgent Islamic State presence in eastern Syria can further complicate matters for the new transitional government in Damascus.

However, the more geopolitically complicated task remains Syria's northeast where the years-long armed conflict is escalating between the Turkish-supported Syrian National Army (SNA) and the U.S.-backed and Kurdish-led Syrian Defense Forces (SDF). As the area lies beyond the domain of the transitional government, it needs to engage in a gradual diplomatic dance with all sides with the longer term objective of gaining control. The region's oil fields can play a considerable role in helping to fund Syria's eventual reconstruction.

Despite conflicts over the years, the HTS has developed pragmatic relationships with both the SNA and SDF. However, it may soon be forced to make hard choices as the SNA-SDF rivalry involves two foreign powers critical to the transitional government's immediate and long-term interests.

Overall, its long-term interests may lie with Turkey due to various factors, including geographic realities, broad ideological ties and greater economic dependence. In the years before Assad's downfall, Turkey was the main security guarantor of the HTS-administered enclave in Syria's Idlib province.

Turkey's core interests remain the removal of Kurdish militants from Syria's north and the eventual return of over three million Syrian war refugees, which has become a liability for Turkey's President Recep Tayep Erdogan and his ruling AK party.

However, Syria's new HTS-led administration cannot risk alienating U.S. interests at this stage. The HTS needs to be removed from the international terrorism list of many countries and the lifting of sanctions against Syria imposed during the Assad regime. U.S. influence is indispensable to this process. Without it, Syria's transitional government will struggle to obtain international economic support, particularly through international financial institutions.

Furthermore, without some basic degree of U.S., and broader European, support, the transitional government will struggle to achieve greater recognition and legitimacy in the international community and the accompanying diplomatic, political and economic benefits.

A core U.S. interest throughout Syria's civil war has been containing the threat of Islamic State. Until now, the SDF has proved to be a reliable partner in this task. Syria's new transitional government may consider a more active role and upping its game in this endeavor.

In order to gain increasing European support, it should embark on a credible road map for the eventual return of many Syrian war refugees. To earn greater goodwill of leading regional and international players, its pursuit of 'inclusive and representative' government must go beyond rhetoric and translate into real action.

Marco Vicenzino is global strategy advisor for international business and geopolitical expert