sursa: arhivă EVZ După mulți ani la catedră, profesorul Nicolae Vinter a decis să le predea copiilor din Insula Lesbos, celor aflați în cea mai mare tabără de refugiați. Vrea să se joace cu ei, să cânte, să le redea speranța în viitor. A ales să facă drumul pe jos fără bani, fără haine, pentru a se pune chiar în situația refugiaților.
Nicolae Vinter a fost profesor de Geografie la cel mai blazonat colegiu din Oradea, la CN Emanuil Gojdu. A fost patron de firmă. A decis să renunțe la tot și să se dedice voluntariatului. A intrat în Caritas Eparhial, iar pentru acțiunile sale a fost Voluntarul anului, dar și premiat ca fiind omul care în 2019 s-a implicat cel mai mult în a distribui hrană nevoiașilor care în plină pandemie nu se mai puteau întâlni la cantina socială. In urmă cu câteva luni , într-o emisiune la postul TTV Oradea, dezvăluia că se implică într-o nouă misiune ieșită din comun. “Am primit o ofertă să merg în tabăra de refugiați din Insula Lesbos. Dar am zis să nu merg cu avionul, ci să o iau pe jos. Șontânc-șontânc , mă mai opresc… Acolo trăiesc peste 6000 de suflete în condiții groaznice. Simt nevoia să merg pe jos pentru că vreau să vorbesc despre empatie. Nu în sens de milă…Cred că empatia e antecamera dragostei…Cred că cel mai important lucru în viață e empatia. Sunt multe cazuri pe care le vezi și care te încarcă, dar te încarcă să mergi în direcția bună”, explică Nicolae Vinter. Inițial și-a propus să plece spre Lesbos în septembrie, dar acum Nicu Vinter anunță că va porni duminică, 23 octombrie, la drum.
Nicolae Vinter spune că o experiență în centrul Africii i-a schimbat total perspectiva asupra vieții și atunci a înțeles că nu are de ce să se plângă de viața sa, că nu trebuie să fie cârcotaș. “Eram în mijlocul Africii, pe malul Mării Roșii, era pe timpul lui Mubarak, erau oameni de securitate, ghizi. Am vrut să mă duc spre piramide, știam că sunt în deșert. Când am intrat în Cairo, pe dreapta, e un cimitir imens. Acolo am văzut cocioabe de hârtie fără acoperiș … Cât vedeai cu ochii. Am întebat ce e acolo? Mi s-a spus că nu au acoperiș că nu a ploat de 20 de ani. Că nu a plouat , nu a plouat, dar știți câți oameni trăiesc acolo în condiții insalubre? 20 de milioane… E nevoie și de un pic de nebunie în activitatea noastră de voluntar. Nu trebuie să fii numai scorțos, serios. Desigur , trebuie să fii serios, dar numai ca să faci ceea ce spun francezii un autre chose”, a explicat Nicolae Vinter.
Ne puteți urmări și pe Google News
În cee ace privește acțiunile de voluntariat Nicolae Vinter spune că sunt „oportunități să particip la multiplicarea bucuriei de a trăi viața… Am o soție minunată și doi copii frumoși. Unul este student în Anglia, iar fiica mea a terminat facultatea și lucrează în Oradea. Am primit foarte mult bine de la viață și vreau să întorc binele și către alții. Mulțumesc lui Dumnezeu că-mi pot permite acest lucru”. Nicolae Vinter e acum voluntar la Asociația Remat după ce a făcut același lucru la Caritas Eparhial. La Remat a aflat despre situația refugiaților din Lesbos, și chiar dacă asociația a vrut să-i plătească avionul până acolo a decis să meargă pe jos, fără telefon mobil, cu hainele e pe el și un sac și o saltea de dormit.
Recomandările noastre
