Pe cine reprezintă Hamas? Statul de nedrept. După două decenii de alba-neagra cu MCV-ul, românii au ajuns să creadă că problema Statului de drept este o gogoriță, scoasă la înaintare de fiecare dată când vreunul dintre partenerii noștri europeni vrea ca fondurile de coeziune să fie redistribuite sau ca să acceadă peste rând la președinția rotativă a Consiliului UE.

Pe cine reprezintă Hamas?

La această percepție au contribuit și europarlamentarii ”noștri” care, după ce au votat că România e ”Țară a Fărădelegii”, nu și-au dat demisia din Parlamentul European. Deși ajunseseră acolo printr-un proces electoral care nu avea cum să fie legitim, într-un Stat ”al bunului plac”.

Dar să privim dincolo de abordările politicianiste care au aruncat în derizoriu problema. Vom vedea că, nu o dată, Statul de drept a cunoscut eclipse cu efecte catastrofale, inclusiv asupra poporului român.

Ce se întâmplă atunci când un Stat este confiscat, rechiziționat, iar cei care ajung la Putere prin violență, chiar asasinat neagă bazele juridice pe care este construit respectivul Stat?

Iată, spre exemplu, România în anii 1945 - 1958, sub ocupația sovietică. În drept, Republica Populară Romînă era ”dictatură a proletariatului”, condusă de ”cei mai destoinici fii ai clasei muncitoare”.

Țara rechiziționată de sovietici

În fapt, Țara fusese rechiziționată de sovietici, care prin violență armată și asasinate impuseseră la Putere chiar pe cei care uneltiseră pentru dezmembrarea României: trădători, sabotori și teroriști.

Iar ”clasa muncitoare”, mai ales cea de la sate, înfunda pușcăriile: se opunea cooperativizării, piesă de bază în mecanismul de exploatare a RPR de către ocupant, ca și colonie furnizoare de produse agricole ieftine. Când un Stat este rechiziționat de uneltele străinilor, întors împotriva bazelor sale juridice, Puterea se întoarce împotriva Poporului.

Să aruncăm o privire asupra Gazei. În urma acordurilor de la Oslo, încheiate prin Declarația de principii de la Washington, din 13 septembrie 1993, Itzhak Rabin și Yasser Arafat au semnat la Cairo, la 4 mai 1994, Acordul privind autonomia internă în Gaza.

Fâșia Gaza urma să fie guvernată de Autoritatea Palestiniană, condusă de un prim-ministru, sub autoritatea președintelui ales. În 2005, armata israeliană a evacuat Fâșia Gaza: din acea clipă, guvernarea revenea integral Autorității Palestiniene. Dar alegerile care au urmat au fost fraudate în favoarea Hamas, grupare instrumentată de Iran cotată cu 24% din voturi, dar care, ca prin minune, a obținut 44,5%: contează cine numără, nu cine votează.

Alegerile au fost fraudate de Hamas

Alegerile au fost fraudate de Hamas exact la modul la care alegerile din 6 martie 1945 din România au fost fraudate în favoarea PCdR, grupare instrumentată de Uniunea Sovietică. Tot nu a fost de ajuns pentru a-i supune pe palestinieni.

De aceea, în 2006 – 2007 Hamas a trebuit să se impună la putere prin violență armată și asasinate, prin teroare, exact ca partidele staliniste din ”lagărul socialist” al anilor 1940 - 1950.

Dacă în cazul României scopul Moscovei fusese să-și creeze un bastion pentru a se război cu Apusul, în cazul Gaza, scopul Teheranului este să-și creeze un avanpost pentru a se război cu Israel. Și într-un caz, și în celălalt, războiul e  dus cu prețul sângelui altora, fiindcă scopul scuză mijloacele.

Iar rechiziționarea Statului de către uneltele străinilor, întoarcerea sa împotriva bazelor sale juridice, Acordurile de la Oslo și Cairo, a întors inexorabil Puterea Hamas împotriva Poporului palestinian.

Palestinienii știu cu cine au de-a face

Mă amuză cei care, în naivitatea lor, se miră că teroriștii Hamas nu adăpostesc pe locuitorii din Gaza în sutele de kilometri de tuneluri pe care le-au construit, pentru a-i feri de bombardamente. Păi Puterea Hamas n-a fost instituită de străini pentru a-i proteja pe palestinieni, ci pentru a face din ei carne de tun și scuturi umane!

Și spre deosebire de occidentalii naivi, palestinienii știu cu cine au de-a face: un sondaj derulat în Gaza, în perioada 28 septembrie – 6 octombrie, de Princeton School of Public & International Affairs (PSPIA) arată că 67% dintre locuitori declară că ”nu au deloc încredere” sau ”nu au multă încredere” în guvernarea Hamas, pe care o percep pozitiv numai un sfert din palestinieni.

E normal să fie așa, pentru că sub Dictatura Hamas, traiul populației palestiniene a evoluat precum cel al românilor în anii jafului sovietic: conform Băncii Mondiale, în 2011 rata de sărăcie în Gaza era de 39%; în prezent e de 59%.

Dictatura totalitară.

Dictatura PCdR, adică a micului grup de desantiști-politruci trimis de Kremlin, a fost instrumentul terorist prin care sovieticii au angrenat silnic pe români în Războiul Rece, pentru a-și realiza unicul scop: un stat comunist global sub steagul Moscovei, în care toată lumea devine sovietică.

Cu un singur lider, care ar conduce, ar fi conducătorul Pământului. Iar românii știau ce urmează, dacă situația ar fi alunecat spre un război ”cald”: Republica Populară Romînă va fi demolată de bombele atomice americane.

Exact la fel, Dictatura Hamas este instrumentul terorist prin care Iranul a angrenat silnic pe palestinieni în Războiul împotriva Israel. Mosab Hassan Yousef, fiul unuia dintre fondatorii Hamas, a vorbit recent despre unicul scop al acestui război:

„Vor să stabilească un khilafah, adică un stat islamic global sub steagul lui Allah, în care toată lumea devine musulmană. Cu un singur lider, care ar conduce, ar fi conducătorul Pământului.”

Gaza va fi demolată

Iar palestinienii știau ce urmează, după ce Hamas va declanșa războiul cu Israel: Gaza va fi demolată de artileria și aviația israeliene. De aceea, același sondaj PSPIA arată că 73% dintre palestinieni doreau, chiar înainte de război, o reglementare pașnică a relațiilor cu Israel, iar numai 20% erau de acord cu Hamas, doreau război.

De fapt, Hamas este o grupare minoritară care avea, acum 18 ani, adeziunea a 26% din populație, iar acum, în pofida propagandei sale, are o popularitate de numai 20%. Iar din aceste 20 de procente, trei sferturi sunt chiar angajați ai Hamas, beneficiari direcți ai dictaturii teroriste!

Problema e, în cazul Romîniei Populare ca și în cazul Dictaturii Hamas, cum să  menții la Putere o grupare ultra-minoritară, care își propune sacrificarea poporului palestinian în numele unor interese străine de dominație mondială? Teroarea nu este suficientă. Statul trebuie să-și completeze arsenalul cu arme noi, socio-economice.

Dictatura Totalitară Hamas

Și astfel, într-un Stat rechiziționat de uneltele străinilor, guvernarea evoluează inexorabil spre Dictatura Totalitară, singura formă de organizare care are puterea de a-i forța pe oameni să se sacrifice până la a-și da viața, pentru niște interese pe care de fapt le urăsc.

În România răvășită de război și jefuită de ”aliații” sovietici, uneltele străinilor au impus ”naționalizarea” totală a economiei: industrie, comerț, agricultură. Astfel, populația a ajuns la mila Statului, iar cine nu era de acord să servească, chiar cu prețul vieții, interesele Moscovei ajungea muritor de foame, cu tot neamul său. Așa arată o Dictatură Totalitară.

În Gaza, răvășită de decenii de războaie între israelieni și arabi, rata șomajului este de 40%.  80% dintre palestinieni depind de ajutorul umanitar din străinătate și numai 5% dintre ei apreciază că, pentru ei, ”procurarea hranei nu e o problemă”.

Iar străinii nu pot veni să distribuie ajutoare din camioane la fiecare colț de stradă, ci încredințează ajutoarele autorităților locale, în vederea distribuirii. Dar cum autoritățile locale sunt tentacule ale Dictaturii Hamas, 80% din populația palestiniană este dependentă de cartelele distribuite de Hamas, pe criterii de obediență față de gruparea care a rechiziționat Puterea.

Hamas îi ține din scurt

Ca și în Romînia ”Populară”, Hamas îi ține din scurt: 75% dintre palestinieni declară că au rămas fără alimente în ultimele 30 de zile, 69% declară că au fost nevoiți să reducă porțiile. Iar Hamas impune palestinienilor din Gaza taxe de până la 20%, strângând astfel până la 400 de milioane $ pe an pe seama unor oameni care nu reușesc să-și hrănească familiile.

Și, în loc să construiască locuințe, școli, spitale, Hamas folosește fondurile proprii, cele primite din străinătate, materialele de construcție și mâna de lucru disponibile pentru construirea „metroului din Gaza”, o rețea interminabilă de tuneluri în care populația nu are acces. Cea mai mare parte din bugetul de 1,6 miliarde $/an al Hamas se duce pe acest proiect.

În anii 1950, cine nu arăta râvnă în lupta de clasă și ridicarea nivelului ideologic, era pus de ”Securitatea Poporului” în rând cu chiaburii: nu primește cartelă de pâine, ulei, făină, zahăr, galoși, cămașă...

În Gaza e exact la fel: cine nu arată râvnă în lupta contra Israel și ridicarea nivelului teologic, e pus de ”Securitatea Majd”, condusă de Jamal Moussa, în rând cu takfirii: nu primește cartelă de pâine, ulei, făină, zahăr, adidași, tricou...

O falsă religie.

Tovarășul Stalin, înainte de a deveni comunist, tâlhar și asasin, a fost elev al Seminarului teologic din Tbilisi. Și dânsul nu a uitat cele învățate acolo: odată cu venirea sa la Putere, comunismul a abandonat straiele austere marxiste și a îmbrăcat ... false odăjdii preoțești.

A devenit o pseudo-religie: moaștele falsului mântuitor sunt expuse în catedrala de granit roșu de lângă Kremlin, chipul mustăcios al lui Stalin veghea fiecare cămin, fiecare birou, fiecare hală; icoanele conducătorilor erau purtate în procesiune, cu prapori roșii, la sărbătorile mari și mici ale Partidului; învățătura Partidului, cuprinsă în ”Cursul Scurt de Istorie a PCUS”, era predată copiilor încă de la grădiniță, precum Înger – îngerașul – meu, și apoi recitată, precum Crezul, la fiecare dintre pseudo-slujbele săptămânale botezate ”ședințe de Partid”.

În lipsa altei legitimități, dictatura totalitară încerca astfel să-și încropească un fel de ”drept divin” de a guverna lumea întreagă.

Și islamismul este o falsă religie. A fost clădit de politicieni radicali, prin răstălmăcirea religiei musulmane: în lipsa altei legitimități, dictatura totalitară încearcă astfel să-și încropească un fel de ”drept divin” de a guverna azi Gaza, mâine lumea întreagă.

Cele 36 de Teze ale Cartei Hamas

Moaște nu sunt, că nu îngăduie Islamul. Dar tot restul butaforiei este prezent: icoana ”Inginerului” Yahya Ayyash, răposatul expert în bombe cu cuie pe care Brigăzile Al-Qassam îl invocă cu orice prilej, veghează fiecare cămin, fiecare cazarmă, fiecare subterană.

Icoanele ”martirilor” detonați de ”Inginer” sunt purtate în procesiune, cu prapori verzi, la sărbătorile mari și mici, aspect pe care mulți învățați islamici îl denunță drept ”politeism”.

Iar doctrina Partidului, cele 36 de Teze ale Cartei Hamas, e predată copiilor încă de la grădiniță, precum hadīth-urile, și apoi recitată, precum Stâlpii Islamului, la fiecare ședință de îndoctrinare.

Singurele diferențe: lozincile lor sunt pe fond verde - Islam, iar nu ca ale noastre, pe fond roșu – sovietic. Iar pușcăriile lor sunt subterane, nu sub cerul liber, ca ale noastre de la Periprava, sau cele sovietice de la Magadan.

Palestinienii nu cred în ”binefacerile” Dictaturii Hamas

Ca și în Romînia ”Populară”, îndoctrinarea macină în gol: palestinienii nu cred în ”binefacerile” Dictaturii Hamas. Fiindcă 17,5% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6-59 luni suferă de subnutriție cronică, 53% din femeile de vârstă reproductivă și 44% dintre copii suferă de anemie.

Între timp, liderii Hamas o duc regește în Quatar. Deloc surprinzător, 72% dintre palestinieni consideră că regimul este ”corupt în mare măsură” sau ”în măsură semnificativă”. Dacă mâine ar fi alegeri, numai 24% ar vota pentru liderul Hamas, Haniyeh; 30% dintre palestinieni nu ar vota, iar 44% ar vota cu candidații Partidului Fatah.

Într-un scrutin real, derulat corect, Al Fatah ar dobândi majoritate absolută în Gaza. Știindu-se atât de ”iubiți de popor”, luptătorii Hamas se încuie în tuneluri, iar șefii lor se urcă în ambulanțe și, dându-se răniți, fug în Egipt și-i lasă pe locuitorii din Gaza să se descurce cum pot, sub bombardamente. N-au nimic comun cu poporul palestinian.

Israel a slăbit Autoritatea palestiniană

Dar s-ar prea putea ca liderii milionari în dolari ai Hamas să aibă multe în comun cu unii politicieni radicali din ... Israel. La unii le-a convenit și înstăpânirea Hamas asupra Fâșiei Gaza. Generalul (r) Assaf Orion, fost șef al Serviciului de planificare strategică al Armatei israeliene, scria mai deunăzi în Foreign Affairs:

„Acceptarea tacită a Hamas de către Israel a slujit scopul lui Netanyahu de a diviza sistemul palestinian. Permițând Hamas să își mențină controlul în Gaza, Israel a slăbit Autoritatea palestiniană și a ocolit dialogul politic cu aceasta.”

Iar The Guardian adaugă: „În 2020, cu premierul israelian Benjamin Netanyahu alături de el, Trump și-a dezvăluit „acordul său final” pentru pacea în Israel-Palestina. Planul său ... a exclus și a umilit Autoritatea Palestiniană a lui Mahmud Abbas, i-a convins pe mulți că dialogul pașnic este inutil și a întărit Hamas.”

În opinia generalului israelian,  „această abordare a permis și Hamas ca, cu sprijinul Quatar, să dobândească resursele necesare pentru a transforma forța sa militară într-o armată teroristă foarte capabilă.” Sprijinul Quatar? Păi acest emirat este principalul exportator de gaz natural lichefiat. Ce s-ar întâmpla dacă ar fi pace în Gaza, iar zăcămintele de gaze naturale de pe platforma continentală conexă ar putea fi exploatate? Ar cădea prețurile...

O grupare renegată.

Sub guvernarea Hamas, Fâșia Gaza înaintează glorios, orbește, pe calea societății islamiste multilateral dezvoltate. Este un fel de Coree de Nord, dar fără statui și cadavre îmbălsămate în mausolee somptuoase – deși, cine știe, poate le vine și ideea asta. De aceea Hamas se bucură de susținerea multor grupări stângiste din Occident, chiar din SUA. Dar tot de aceea învățații Islamului sunnit îi consideră eretici, takfir.

De fapt, Hamas este mai demult foarte controversată, chiar rău-famată în mediul grupărilor islamist-teroriste, care o acuză că ar fi ”renegat” Islamul practicând politicianismul și chiar idolatria.

În 2007, când Hamas deturna Acordurile de la Oslo pentru a pune stăpânire pe Gaza, Osama Bin Laden avertiza gruparea că „acceptând înțelegerile care recunosc așa-zisul drept la existență al Entității Sioniste, Hamas își reneagă religia”.

Hamas, organizație „apostată”

Până azi, aceasta e poziția oficială Al-Qaida, care a salutat atacul ucigaș de la 7 octombrie și i-a felicitat pe ”mujahedini” pentru măcelul făcut în Israel; dar în aceste mesaje de felicitare nu apare nicio referire la Hamas, organizație considerată ”apostată”.

În mod similar, așa-zisul ”Stat” Islamist, ISIS, condamnă de ani de zile acțiunile Hamas. Încă din 2016, publicația săptămânală distribuită de ISIS, al-Naba, numea Hamas ”mișcare apostată” (”takfir”), întrucât luptă cu Israel, cu Occidentul ”Cruciat” numai ”pentru a înlocui idolatria lor cu propria sa idolatrie”.

De-abia la 19 octombrie al-Naba a exprimat o poziție oficială față de atacul ucigaș din 7 octombrie, condamnând Hamas pentru că luptă „sub steagul Axei iraniene” și cerând mujahedinilor „să purifice steagul lor de luptă” (să dea jos actuala conducere ”apostată” a Hamas) înainte de a lua calea Jihadului.

Fascinația răului.

Natura religioasă a controverselor care înconjoară Hamas nu trebuie să ne mire: ca și Dictatura Stalinistă, Dictatura Hamas are un profund caracter pseudo-religios.

Stalinismul a fost, de fapt, o pseudo-religie teroristă, în care milioane de oameni au crezut sincer. Această credință sinceră a fost creată, întărită și menținută prin ceea ce Sfânta Inchiziție numea ”Acte de Credință”. Procesele-verbale ale execuțiilor din timpul Marii Terori consemnează că, puși la zid, condamnații ”rosteau cuvinte de laudă și mulțumire pentru Stalin”.

La fel, înainte de a se detona, șahizii rostesc cuvinte de laudă și mulțumire pentru cei care, de la o distanță prudentă, îi urmăresc cu degetul pe telecomandă – dacă martirului îi tremură cumva mâna în ultima clipă.

Evident, și unii și alții, și cei împușcați, și cei detonați se gândesc la soarta familiilor pe care le lasă în urmă, în ghearele Dictaturii totalitare. Iar evlavia lor e similară cu râvna ereticului care, cocoțat pe rug, îmbrățișează Dreapta Credință, cu speranța că va fi sugrumat de călău, înainte de a fi ars.

Evlavia lor e falsă

Martirii știu, noi știm că evlavia lor e falsă. Dar gestul, potențat de proximitatea morții, impresionează pe cei pe care comuniștii îi numeau ”idioți utili”: cei care chiar cred în comunism, în islamism.

Ții sub ploaia de obuze zeci de mii de palestinieni, iar cei care încearcă să se refugieze în subterane sunt împușcați. ”Idioții utili” vor vedea numai o față a monedei: civili uciși de artileria israeliană. Cine i-a pus, cine îi ține pe civili în situația aceasta, nu interesează.

”Idiotul util” vede numai spectacolul morții, mintea sa rămâne paralizată, iar atunci poți să-i plasezi orice lozincă: o va repeta precum un patefon stricat, de câte ori mâna nevăzută a Hamas va apăsa pe buton.

Nișă culturală vulnerabilă la mesaje pseudo-religioase

Palestinienii, care trăiesc sub Dictatura Hamas, sunt mult mai realiști: studiul PSPIA arată că 68% din populație crede că o manifestație pașnică nu poate avea loc în Gaza fără aprobarea Majd, Securitatea Hamas.

Sub presiunea propagandei sovietice, încă de acum un secol ”idioții utili” din Apus au fost cu grijă strânși în grupări stângiste, ulterior angrenate cu dibăcie în campanii de subminare a Occidentului.

S-a creat astfel o nișă culturală vulnerabilă la mesaje pseudo-religioase, pe care în prezent Hamas o exploatează cu prea multă dibăcie ca în spate să nu fie și ceva specialiști cu experiență mai vastă, acumulată încă din vremurile sovietice.

Hamas nu e Palestina.

Una peste alta, zarva creată de turma behăitoare mânată de securiștii lui Moussa nu reușește să acopere un adevăr simplu: Hamas nu e Palestina. Și degeaba liderul Hezbollah, șeicul Nasrallah, încearcă să ne convingă că palestinienii sunt de vină pentru măcelul din 7 octombrie: „O operațiune măreață și sacră, comisă 100% de palestinieni”.

Văd că liderii Hamas, stăpâni peste ”investiții de 500 de milioane, poate chiar 1 miliard $”, tot dau interviuri din reședințele lor luxoase de prin Quatar, în timp ce cadavrele palestinienilor subnutriți se adună grămadă, în fața adăposturilor săpate chiar de ei, dar în care s-au încuiat vitejii din Hamas.

„Idioți utili” sunt cu duiumul prin Occident

În aceste condiții, a considera că Ismail Haniyeh, care de cinci ani n-a mai pus piciorul în Gaza, sau Biroul său Politic terorist reprezintă ”poporul palestinian” e totuna cu a considera că Ana Pauker și banda sa de politruci-desantiști, refugiați la Moscova, ar fi reprezentat în vreun fel poporul român, pe care se pregăteau să-l arunce în sclavie sovietică.

Asemenea gogomănie pot crede numai ”idioții utili”, urmași ai celor care în anii 1930 cântau osanale colectivizării staliniste.

Din păcate, ”idioți utili” sunt cu duiumul prin Occident: de la polițiștii din Prestwich (Marea Britanie) care vandalizează afișele cu ostatecii israelieni la extremiștii de Dreapta din Satele Unite, care pichetează sinagogile, arborează bannere și proiectează mesaje antisemite pe stadioane sportive.

Și în spatele lor, securiștii răposatului Jamal Moussa acționează nestingheriți, folosind drept paravan manifestările de simpatie cu victimele palestiniene – manifestări care iată, la Los Angeles s-au și soldat cu linșarea unui evreu.

Singura soluție.

Mai deunăzi, secretarul de Stat Blinken declara că „Singura modalitate de a asigura o securitate durabilă pentru Israel este, în esență, ca Gaza să fie guvernată de locuitorii săi, de palestinieni, cu sprijin regional și internațional, sub o supraveghere atentă, care să prevină resurecția terorismului. Autoritatea Palestiniană ar putea avea un rol potențial de lider, dacă ar acționa unitar, obținând sprijin popular, regional și internațional.”

În numele acestei speranțe, când vedem manifestații pro-Palestina, să ne reamintim că 2/3 dintre palestinieni nu ar vota cu Hamas, dacă mâine ar fi alegeri. Deci să nu considerăm automat că ar fi ”manifestații pro-Hamas”, ușurând astfel lucrarea celor care, din umbră, vor să le deturneze.

Editorialul video, AICI