Patrimoniul Cultural Imaterial celebrat anual pe 17 octombrie. UNESCO a luat decizia acum 21 de ani să dedice o zi acester categorii culturale speciale.

„Omul este cel mai prețios capital” era o frază a filosofului german Karl Marx devenită lozincă de forță a comuniștilor. Dar oare omul reprezintă doar un capital, o formă de avuție? Cu siguranță nu este doar un capital economic! Este un tezaur imaterial.

Patrimoniul Cultural Imaterial

Patrimoniul Cultural Imaterial cuprinde oamenii care păstrează tradiții uitate. Cuprinde povești, elemente de gândire ancestrală, cântece, magie, spiritualitate, tehnici de producție, dansuri, planuri de construcție a unor case, instalații, unelte. Patrimoniul Cultural Imaterial este despre oameni și poveștile lor. Două războaie mondiale au privat umanitatea de tezaurul ei importat, cel uman, evident.

Cu greu au reușit specialiștii din Vestul Europei, după fondarea UNESCO să recupereze din nenoririle războiului. Regimurile dictatoriale și-au făcut și ele simțită prezența nefastă. De aceea, în 2003, s-a ajuns la Comisia de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial.

Patrimoniul individual și comunitar

Patrimoniul cultural imaterial este esențial pentru că el cuprinde oameni ca indivizi, dar și comunități și grupuri. Conlucrarea, cooperarea, schimburile de experiență de la generație la generație sunt esențiale.

Europa și lumea au decis să își apere moștenirea culturală. Evoluția industrială, tehnologică au făcut ca generațiile de azi să uite cum era acum cel puțin două secole. Tocmai aici intervin păstrătorii valorilor imateriale. Cele mai importante elemente sunt cele legate de salvare, păstrare.

Acestea nu sunt posibile însă fără cercetare, fără identificarea potențialelor elemente a ceea ce numit Patrimoniul Cultural Imaterial

Tezaurul Uma Viu în România

Cel puțin din 2010 încoace, România cinstește Patrimonciul Cultural Imaterial oferind calitatea viageră de Tezaur Uman Viu. Acesta este omul care păstrează și promovează o tradiție fără să o fi învățat într-o școală.

Evident, sunt state ale lumii unde cei ce au calități asemănătoare oferă consultanță și cresc generații de cunoscători. La noi, legislația și practica mai au în continuare nevoie de reformă.

Este nevoie de lucru, pentru că actualele formule ignoră profunzimea mediului rural unde se află tezaurele umane vii. Marea majoritate a acestora au depășit vârsta de 70 de ani. Uni dintre ei au plecat dintre noi. Așadar, România luptă să prindă din urmă Europa și la acest capitol!